Sebastian Ghiţă, după decizia CCR privind Legea Big Brother 2: Este o iresponsabilitate maximă

Sebastian Ghiţă consideră că decizia Curţii Constituţionale şi decizia PNL de a contesta legile privind comunicaţiile electronice sunt „total greşite”.

„Daca noi credem ca traim intr-o lume idilica, unde nu exista pericole de siguranta a cetateanului atunci ne inselam. Ma asteptam ca personaje profund demagogice precum Gorghiu sau Ludovic Orban sa nu inteleaga si sa se foloseasca de orice prilej pentru a se erija in aparatorii drepturilor si libertatilor. Voi cere sa fie primii acuzati si huliti public daca, Doamne fereste, ceva rau se intampla. Va trebui sa le cerem sa plece din viata politica. Dovedesc iresponsabilitate maxima si, din pacate, vom plati toti. S-au folosit de minciuni publice si au aratat ca nu inteleg ce prevedea acea lege. Au acuzat prevederi ce nu exista in lege. Am vorbit cu multi oameni simpli. Vor sa-si stie viata si familiile in siguranta. N-au nimic de ascuns. N-au problemele politicienilor cu coruptia si retrocedarile. Doamna Gorghiu trebuie sa invete ca legile se fac pentru oameni si nu pentru politicieni„, spune Sebastian Ghiţă.

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, miercuri, că Legea privind securitatea cibernetică este neconstituțională, admiţând astfel contestaţia PNL.

Judecătorii Curţii Constituţionale (CCR) au admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de deputaţii PNL cu privire la Legea securităţii cibernetice, sesizare în care parlamentarii invocau faptul că actul normativ limitează dreptul la viaţă privată digitală.

Alte articole

Augustin Zegrean, despre sporul de integritate ”deghizat” în spor de stres, primit de judecătorii CCR. ”E ceva nou. Nu ştiu cum demonstrează cei de acum că sunt integri”

Judecătorii CCR încasează lunar, pe lângă salariul de zeci de mii de lei, și spor de stres, în valoare de peste 2.000 de euro. Patru dintre magistrați cumulează și pensia cu salariul

Judecătorii CCR au ajuns la concluzia că „întregul act normativ suferă de deficienţe sub aspectul respectării normelor de tehnică legislativă, coerenţă, claritate, previzibilitate, precum şi sub aspectul respectării procedurii legislative, prin lipsa avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, elemente de natură a determina încălcarea art.1 alin.(5) din Constituție, care consacră principiul legalității, şi a prevederilor art.119 din Legea fundamentală, referitoare la atribuţiile C.S.A.T.”

„De asemenea, Curtea a constatat încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3), (4) şi (5) referitoare la principiul statului de drept, principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv principiul legalităţii, în art.21 alin.(1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art.26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi în art.28 referitor la secretul corespondenţei, din perspectiva lipsei garanţiilor necesare respectării acestor drepturi, precum şi în art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Astfel, Curtea a constatat neconstituţionalitatea mai multor prevederi ale legii, printre care cele privind definirea noţiunii de „deţinători de infrastructuri cibernetice” (art.2 din lege), desemnarea Serviciului Român de Informaţii ca autoritate naţională în domeniul securităţii cibernetice (art.10), lipsa garanţiilor legale (autorizarea de către o instanţă judecătorească) aferente respectării obligaţiei deţinătorilor de infrastructuri cibernetice de a permite accesul reprezentanţilor autorităţilor competente la datele deţinute, relevante în contextul solicitării (art.17), lipsa reglementării prin lege a criteriilor în funcţie de care se realizează selecţia infrastructurilor cibernetice de interes naţional, cât şi a modalităţii prin care se stabilesc acestea (art.19), autoritatea care efectuează auditarea de securitate cibernetică (art.20 lit.c)), lipsa reglementării prin lege a circumstanțelor în care este necesară notificarea, precum și a conținutului acesteia (art.20 lit.c)), lipsa consacrării legale a controlului judecătoresc cu privire la actele administrative emise de autorităţile competente şi care sunt susceptibile a prejudicia drepturi sau interese legitime (art.16-23), lipsa predictibilităţii normelor referitoare la procedurile de monitorizare şi control, respectiv a celor privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor (art.27, 28, 30), lipsa garanţiilor legale (autorizarea de către o instanţă judecătorească) aferente respectării obligaţiei deţinătorilor de infrastructuri cibernetice de a permite autorităţilor competente să efectueze inspecţii, inclusiv inopinate, la orice instalaţie, incintă sau infrastructură (art.27 alin.(2)).”, se mai arată în comunicat.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.