Senatorul Marius Isăilă (PSD) nu are bani pentru cauţiunea cerută de procurori

Suma este cerută de procurori drept garanţie, astfel încât să fie siguri că se va putea recupera prejudiciul în acest dosar de corupţie în care este anchetat demnitarul. Pe de cealaltă parte, Marius Isăilă (PSD) spune că salariul său de parlamentar este mult prea mic şi nu are cum să plătească o suma atât de mare.

Isăilă e cercetat într-un dosar în care este acuzat că ar fi pretins 200.000 de dolari de la un om de afaceri promiţându-i în schimb că îl va feri de un control al fiscului. Isăilă se întâlnea cu interlocutorii săi în baie, obişnuia să deschidă apa ca să nu se audă ce vorbesc. Mai mult, obişnuia să îi dezbrace pe interlocutorii săi astfel încât să se asigure că nu au aparatură de înregistrare pusă pe ei.

Pe 7 iunie, procurorii DNA au impus controlul judiciar pe cauţiune faţă de senatorul PSD Marius Isăilă, cercetat penal pentru două infracţiuni de trafic de influenţă şi o infracţiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, informează Agerpres.

Potrivit unui comunicat al DNA, Marius Isăilă trebuie să depună o cauţiune în valoare de 500.000 lei, care va fi dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sau prin constituirea unei garanţii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita aceleiaşi sumei de 500.000 lei.

De asemenea, procurorii au pus sechestru pe bunurile mobile şi imobile ale senatorului, până la concurenţa sumei de 220.000 euro, şi inscripţie ipotecară asupra următoarelor imobile aparţinând acestuia: apartament 3 camere, situat în Bucureşti; 2 construcţii şi teren amplasate în judeţul Bacău; apartament 1 cameră situat în Bucureşti; teren în suprafaţă de 1.014 mp, amplasat în Corbeanca, judeţul Ilfov.

În plus, DNA a instituit sechestru asupra conturilor deţinute de senatorul Marius Isăilă.

Măsura controlului judiciar a fost luată de procurori după ce Senatul a respins luni solicitarea DNA privind încuviinţarea arestării preventive a senatorului Marius Ovidiu Isăilă.

Potrivit DNA, în anul 2012, pe vremea când era şef serviciu în Ministerul Finanţelor, dar şi după decembrie 2012, când a fost ales senator, Marius Isăilă a obţinut importante sume de bani prin folosirea influenţei pe care o avea sau pe care a lăsat să se înţeleagă că o are pe lângă funcţionari publici, prin prisma relaţionării profesionale în sistemul public de finanţe şi ulterior ca om politic, pentru a-i determina să nu îşi îndeplinească în mod corect atribuţiile de serviciu.

„Astfel, la începutul anului 2012, Ovidiu Isăilă, care era la acel moment şef serviciu în Ministerul Finanţelor Publice, a pretins, cu complicitatea lui Cristian Ştefan Ene, prin intermediarul Cătălin Cristescu, suma de 200.000 euro de la un denunţător, pentru a realiza intervenţii pe lângă funcţionarii ANAF ce efectuau un control la o societate comercială administrată de acesta, în vederea soluţionării favorabile sau blocării controlului. După remiterea acestei sume, Ovidiu Isăilă a pretins denunţătorului, prin acelaşi intermediar, o nouă sumă de bani, respectiv 150.000 euro, pentru a influenţa rezultatele unui nou control”, susţin procurorii.

În august 2013, Ovidiu Isăilă, prin intermediul consilierului său Cristian Ene, i-a pretins lui Cristescu suma de 20.000 euro pentru a interveni pe lângă diferiţi funcţionari publici, în vederea sprijinirii acestuia să promoveze concursul ce urma a avea loc în toamna aceluiaşi an pentru ocuparea unei funcţii de inspector ANAF – Direcţia Generală Antifraudă Fiscală.

În martie 2014, senatorul i-a pretins lui Cătălin Cristescu, prin intermediul aceluiaşi consilier, o altă sumă de 20.000 euro pentru a realiza intervenţii pe lângă diferiţi funcţionari publici în vederea favorizării la concursul ce urma să aibă loc pentru ocuparea unor funcţii în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală.

Anchetatorii au reţinut că, după remiterea sumei de 20.000 de euro, pentru a ascunde primirea banilor, Ovidiu Isăilă l-a instigat pe acesta din urmă să întocmească un fals contract de împrumut între Ene şi Cristescu, în care să menţioneze împrejurări nereale pentru a induce în eroare organele judiciare cu privire la împrejurările în care au fost remişi banii.