Sfânta Maria Mică 2026. Anul bisericesc începe pe 1 septembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este primul mare praznic din noul an. Sărbătoarea este prăznuită atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Romano-Catolică.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prăznuită în Răsărit încă din secolul al V-lea, iar în Occident a fost introdusă în secolul al VII-lea, în timpul Papei Serghie I. Generalizarea sărbătorii în Occident a avut loc mai târziu, în secolul al IX-lea.
Ioachim și Ana nu aveau copii, iar în societatea vremii lipsa urmașilor era privită drept un semn al nebinecuvântării divine. Cei doi au continuat însă să se roage, în ciuda suferinței și a batjocurii celor din jur.
La un moment dat, Ioachim s-a retas în post și rugăciune, iar Ana la rândul ei o promisiune lui Dumnezeu. Potrivit tradiției, îngerul Gevtiil li s-a arătat și le-a spus că rugăciunile le-au fost ascultate și că vor avea un copil. Astfel s-a născut Maria, cea care avea să devină Maica lui Iisus Hristos.
Tradiția spune că, atunci când Maria a împlinit trei ani, părinții ei au dus-o la Templu. Ea ar fi rămas acolo până în jurul vârstei de 15 ani. Biserica amintește acest moment printr-o altă sărbătoare importantă, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, prăznuită pe 21 noiembrie.
În cultura populară românească, 8 septembrie este legat de numeroase obiceiuri și credințe. Unele dintre acestea diferă de la o regiune la alta.
Se spune că în această perioadă nu este bine să se aprindă focul în casă, deoarece ar aduce ghinion și boală. Femeile care nu pot avea copii obișnuiau să se roage Maicii Domnului pentru a primi un princ, în timp ce femeile însărcinate se rugau pentru o naștere ușoară și un copil sănătos.
Tot de Sfânta Maria Mică, în unele zone, femeile împart struguri și prune pentru sufletele celor morți, astfel încât aceștia să primească simbolic din roadele toamnei.
O altă credință spune că în fiecare casă ar trebui să existe o candelă aprinsă, pentru alungarea spiritelor rele și pentru cinstirea Nașterii Fecioarei Maria.
În tradiția populară se mai spune că, pe 8 septembrie, bărbații nu ar trebui să meșterească sau să lucreze prin gospodărie, iar femeile nu ar trebui să coasă ori să spele haine. Aceste activități ar putea atrage răul asupra familiei.
Tot în această perioadă, potrivit credințelor populare, păsările călătoare încep să se pregătească pentru plecarea către țările calde, iar insectele și reptilele se retrag în pământ.
Există și superstiții potrivit cărora cei care gătesc în această perioadă ar putea avea parte de accidente în gospodărie, precum vărsarea oalei cu mâncare sau arderea acesteia.
În unele regiuni se crede că după Sfânta Maria Mică vremea începe să se răcească, iar vara își pierde treptat puterea. De aici vine și expresia populară: „O trecut Sântă Măria, leapădă şi pălăria”.
Fecioarei Maria îi sunt dedicate numeroase rugăciuni, iar una dintre rugăciunile prezentate pentru această zi este:
„Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine, cerându-ți ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când îmi este greu. Spre a-ți arăta recunoștința mea, îți făgăduiesc să fac cunoscută și altora această rugăciune. Te rog, cu umilință, să îmi aduci liniște în tristețea și durerile mele.
În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ți-a cuprins inima când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa ta din Betania, te impor, roagă-te pentru mine și familia mea ca să-l păstrăm pe Dumnezeu în inimă astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleșește acum (se spune dorința).
Te impor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele tale, Amin!”.
Tradiția creștină îi atribuie Sfântului Evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Fecioarei Maria. Originalele acestora nu s-au păstrat, însă ele ar fi stat la baza unor tipuri de icoane întâlnite ulterior în Biserică.
Printre cele mai cunoscute se numără:
Printre numele sărbătorite se numără: