Oamenii de știință au prezis „sfârșitul lumii” pentru 13 noiembrie 2026. În urmă cu 66 de ani, cercetătorii Heinz von Foerster, Patricia M. Mora și Lawrence W. Amiot publicau în revista „Science” un articol intitulat „Doomsday: Friday, 13 November, A.D. 2026”, scrie Adevărul.
Autorii au pornit de la ritmul de creștere a populației înregistrat până în acel moment și au construit un model matematic care ducea, în cazul continuării aceleiași tendințe, la o concluzie extremă: populația lumii s-ar fi apropiat teoretic de infinit în 2026. Concluzia era formulată provocator: „Stră-strănepoții noștri nu vor muri de foame. Vor muri striviți”.
În anii ’50 și ’60, explozia demografică alimenta numeroase temeri privind capacitatea planetei de a asigura suficientă hrană și suficiente resurse pentru o populație aflată în creștere rapidă. Heinz von Foerster și colegii săi au analizat 24 de estimări privind populația mondială, provenite dintr-o perioadă de aproximativ 2.000 de ani. Pe baza acestor date, cercetătorii au încercat să identifice o tendință matematică și să o proiecteze în viitor.
Modelul lor pornea de la premisa că ritmul de creștere observat până atunci va continua și va accelera. Calculul a dus la o valoare limită care, extrapolată, indica exact data de 13 noiembrie 2026.
Articolul a atras imediat atenția presei americane. Publicații precum „Time” și „The New York Times” au relatat despre studiul controversat, în timp ce unii oameni de știință au criticat modelul și l-au considerat „ridicol” sau „vădit absurd”. Autorii și-au apărat însă calculele.
Ceea ce face această predicție interesantă, la mai bine de șase decenii de la publicarea ei, este faptul că modelul nu a fost infirmat imediat de realitate. În anii ’70 și ’80, evoluția populației mondiale a continuat să urmeze destul de apropiat traiectoria estimată de cercetători. Ecuația a ajuns să fie menționată în manuale și în lucrări din domenii precum genetica, ecologia și demografia.
Abia în jurul anului 1993, populația planetei a început să se situeze sub nivelul pe care îl anticipa modelul. Schimbarea a fost legată de un factor esențial: scăderea natalității.
Rata globală a natalității este în prezent cu puțin sub jumătate față de nivelul înregistrat în 1960, potrivit datelor citate de The Conversation. Cu alte cuvinte, una dintre principalele ipoteze care stăteau la baza extrapolării din 1960 nu mai este valabilă în aceeași formă.
Data din studiul publicat în „Science” nu reprezintă o predicție actuală privind producerea unei catastrofe globale. Autorii au ajuns la ea prin extrapolarea unui anumit ritm de creștere demografică. Cum ritmul respectiv s-a modificat între timp, concluzia matematică nu mai poate fi aplicată realității actuale.
Există și un detaliu neobișnuit legat de Heinz von Foerster. Cercetătorul, profesor american de origine austriacă și specialist în cibernetică, avea inclusiv experiență ca magician de scenă. Articolul despre „Doomsday” a combinat, într-un fel, cele două lumi: calcule matematice serioase prezentate într-o formă spectaculoasă, printr-un titlu apocaliptic și o dată precisă.