Durere fără margini, întrebări fără răspuns şi o copilărie furată mult prea devreme. Andreea are doar 12 ani şi o poveste cutremurătoare. Fetiţa şi-a pierdut mamă când avea doar 5 ani, într-o zi de miercuri, într-un spital din Olt. La 10 jumătate dimineaţa, mama ei ajungea în spitalul din Calafat pregătită să aducă pe lume un băieţel. A născut după câteva ore de chin cu preţul propriei vieţi. Medicul care a monitorizat cele nouă luni de sarcina a considerat, în acea zi, că este important să-şi serbeze fiica şi a lăsat tânăra mămică în grija asistentelor. A plecat din spital în jurul prânzului şi s-a întors seara după numeroase telefoane. A fost în zadar. Prea târziu! Gabriela Geambașu a murit după ce a adus pe lume un băieţel de 4.300 de grame. "A avut ruptură uterină cu şoc hemoragic. 23 de ani avea nora mea. Era o fată slăbuţă, cu părul lung. Întotdeauna avea zâmbetul pe faţă. Chiar dacă era supărată, ea tot timpul zâmbea. Era o fată foarte bună", spune cu lacrimi în ochi soacra tinerei.
Durerea a fost de nedescris pentru toată familia. Era de neconceput ce se întâmplase. Totul căpătase alt sens, viaţa lor avea să se schimbe din acel moment pentru totdeauna. Născut în condiţii teribile, copilul nu avea să fie normal niciodată. Lipsa oxigenului, la naştere, a condus la un diagnostic extreme de dur: paralizie cerebrală.
Printr-o minune, băieţelul a supravieţuit. Deşi medicii nu i-au dat prea multe şanse la viaţă, copilul a învins moartea, însă cu ce preţ? Marian, aşa se numeşte micul luptător, suferă acum de paralizie cerebrală, epilepsie simptomatică și tetrapareză spastică, fiind încadrat în gradul de handicap grav. Băiatul nu merge, nu vorbește, nu își ține capul, nu stă în șezut, ci trebuie purtat numai în brațe. Un tratament de recuperare l-ar ajuta enorm, însă din cauza costurilor ridicate, nu poate face exerciţiile recomandate de medici.
La scurtă vreme după înmormântarea mamei, băieţelul a rămas şi fără tată. Copleşit, poate, de situaţia neaşteptată, el nu a ştiut cum să facă faţă situaţiei şi a plecat în lume. În urmă au rămas două suflete.
"Nimeni nu este tras la răspundere. Au rămas doi copii orfani. Nimeni nu poate înţelege ce înseamnă nopţi nedormite, cum pot creşte eu aceşti doi copii, ce chin este. Se spune că Dumnezeu îţi dă cât poţi duce. Este foarte greu să-i vezi aşa. Mi se rupe sufletul când văd cât suferă. Marian înţelege ce se întâmplă, mă ascultă. Dacă mă vede că plâng se întristează şi el", povesteşte bunica celor doi copii.
Trăiesc din mila oamenilor cu suflet
Deşi are în grijă un copil cu handicap grav, bunica lui Marian nu beneficiază de pensie de însoţitor. Ironic, i s-a spus că nu are dreptul. Sunt săraci şi trăiesc de multe ori din mila oamenilor cu suflet. Banii care le intră în casă sunt puţini, iar cheltuielile sunt mari. Nu este uşor să îngrijeşti doi copii, unul atât de grav bolnav. Cu toate astea, bunica are încredere că într-o zi în viaţa lor se va schimba în bine. Când pune capul pe pernă, bunica se roagă la Dumnezeu să facă o minune şi Marian să fie un copil normal. Îsi doreşte să-l audă vorbind, ar vrea s-o strige, să-i spună ce simte. Ochii lui vorbesc pentru el.
Sora lui Marian a făcut publică o scrisoare foarte emoţionantă, pe care am ales să o redăm integral. Este un strigăt disperat de ajutor, dar şi o mărturie despre eforturile supraomenești pe care bunica le-a făcut în ultimii şapte ani pentru a-i creşte pe copii.
Strigăt de durere: Poate aude un om bun, căruia să îi pară rău de frăţiorul meu
"Acum 7 ani, pe 15 august, mama mea l-a născut pe fratele meu cu mare greutate, cu multă durere, iar ea s-a stins pe masa de naştere. Bunica mea, care ne-a crescut pe amândoi şi ne-a purtat de grijă de când tata ne-a părăsit, plecând în Italia, mi-a povestit că doctoriţa nu a avut grijă de mami la naştere şi că de atunci ea încearcă să facă dreptate pentru fratele meu. Unii oameni au încercat să o împiedice, dar bunica a mers mai departe, înaintând cu procesul până în prezent. Cred că şi aici ar avea nevoie de ajutor, a luptat din greu să plătească avocatul. Noi stăteam la ţară, la Seaca de Câmp, dar bunica s-a zbătut şi, deşi nu mai are serviciu, fiindcă a trebuit să renunţe la el când tata ne-a părăsit, a reuşit să închirieze un apartament în Craiova, ca să îl ducă pe Gabriel la şedinţe de recuperare, la tratament, la doctor. Dar se descurcă foarte greu, mai ales că medicamentele şi pamperşii lui costă mult.
Gabriel nici nu poate să mănânce normal, aşa că trebuie să aibă grijă şi de mâncarea lui. Abia se descurcă lunar cu chiria şi ce mai are de plătit. Încerc să o ajut şi eu, căutând ziare care ar vrea să publice povestea noastră. Poate aude un om bun, căruia să îi pară rău de frăţiorul meu şi să îi trimită ajutor.
Fratele meu are nevoie de medicamente, de ajutor pentru tratament, de pamperşi, bunica zice că ar avea nevoie să îl vadă şi un alt medic specialist, iar ea are nevoie de ajutor să aibă cu ce plăti chiria, întreţinerea şi să aibă grijă şi de mine. Se zbate să câştige procesul pentru fratele meu şi îmi spune că speră că va putea să ne ofere o viaţă mai bună şi că nu va mai trebui să suferim atât. Mi-a promis că, deşi tata ne-a părăsit, iar mami nu mai este, ea o să ne fie mereu alături şi nu o să ne lase vreodată. Şi eu ştiu că aşa e.
Vă rog să o sprijiniţi, mai ales că eu tare aş vrea să-l văd pe fratele meu că merge şi vorbeşte şi râde, iar pe bunica să n-o mai văd că oftează şi lăcrimează toată ziua. Frăţiorul meu a rezistat din greu 7 ani. Cu ajutorul dumneavoastră ar putea să ne zâmbească şi el odată", scrie Andreea.
Nu rămâneţi indiferenţi şi haideţi să-i dăm şansa de-a se bucura de dragostea surioarei sale, de compania prietenilor, de adierea unei pale de vânt, de căldură soarelui, de trilul unei păsări, gustul senzaţional al unei căpşune, de valurile mării, de imaginea fantastică pe care ţi-o oferă vârful unui munte.
Donațiile pot fi făcute pe platforma de donații online a Asociatiei "Salvează o inimă", http://salveazaoinima.ro/campaigns/caz-geambasu-marian sau în conturile bancare deschise
BRD: RO12BRDE170SV88285531700 (lei)
RO83BRDE170SV96487401700 (euro)
facebook
twitter
