Sindromul "prinţi şi prinţese". Ce se întâmplă dacă ne apelăm copiii aşa?

Sindromul „prinţi şi prinţese”. Ce se întâmplă dacă ne apelăm copiii aşa?

Apelative precum “print” sau “printesa”, adresate copiilor inca de mici, le vor construi acestora o perceptie falsa despre realitatea inconjuratoare, iar in adolescenta sau maturitate vor dezvolta deviatii comportamentale destul de serioase si nu se vor putea adapta societatii actuale, este de parere psihologul Iuliana Fűlas.

Iulian Tudor

03 sept. 2015, 19:57

Sindromul „prinţi şi prinţese”. Ce se întâmplă dacă ne apelăm copiii aşa?

Mai mult decat atat, spune specialistul, copiii care dezvolta sindromul “printi si printese” vor crede ca lumea este un castel frumos, in care toti sunt slugi umile puse in slujba lor si vor opune rezistenta cand vor primi o sarcina din partea parintilor sau, mai tarziu, la locul de munca, din partea sefului. Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiste, nu vor imparti jucariile cu alti copii, nu vor spune vreodata “te rog”, “multumesc” si “iarta-ma” si nu vor invata sa iubeasca sincer, crede psihologul Fűlas.

“Sindromul printesei – la fete si a printului – la baieti, constituie un set de deviatii comportamentale, care de multe ori trec neobservate de parinti sau, mai rau, aceste atitudini sunt alimentate de acestia, prin repetari obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusa la extrem. Din dorinta de a-i proteja si de a-i ajuta pe cei mici, atat parintii, cat si societatea contribuie la aparitia unor manifestari care le pot afecta viata de adult”, declara psihologul Iuliana Fűlas.

Alte Articole