Specialiştii avertizează în legătură cu pericolul ascuns în pacheţelul de la şcoală

Legislaţia Uniunii Europene cere ca aditivii folosiţi în alimente să fie specificaţi clar pe lista de ingrediente, cu funcţia pe care o îndeplinesc şi numele sau nr. CEE. Un nr. CEE înseamnă că E-ul respectiv a trecut testele şi a fost aprobat pe teritoriul UE.

Șase tipuri de aditivi alimentari

Majoritatea aditivilor sunt permişi doar în unele produse şi doar în cantităţi limitate, reglementate de legislaţia Uniunii Europene.
Sunt două mari căi prin care aditivii alimentari ne influenţează organismul: ne păcălesc simţurile şi ne afectează sănătatea.
Aditivii alimentari, adică E-urile, sunt grupaţi în funcţie de proprietăţile pe care le au. Aditivii cel mai des întâlniţi pe etichetele alimentelor sunt:
1. Antioxidanţi – împiedică alimentele să râncezească sau să-şi schimbe culoarea, reducând riscul ca grăsimile să se combine cu oxigenul
2. Coloranţi – pentru intensificarea culorii alimentelor
3. Emulsificatori, stabilizatori, agenţi de îngroşare şi gelifiere – ajută la amestecarea şi îngroşarea ingredientelor
4. Potenţatori de aromă – folosiţi pentru a amplifica aroma alimentelor
5. Conservanţi – folosiţi pentru conservarea alimentelor pe termen lung
6. Îndulcitori – cu o putere de îndulcire mai mare decât a zahărului

Dependenţa de gust

Alte articole

De ce toți copiii întreabă ”de ce?” de o mie de ori? E ceva biologic sau pur și simplu vor să te enerveze? Explicația e una care te va uimi!

Polonia adoptă modelul invers programului lui Bolojan. Președintele Karol Nawrocki vrea să elimine toate taxele pentru părinții cu cel puțin doi copii

„Pentru că un produs, ca să fie cumpărat şi consumat, trebuie să corespundă aşteptărilor noastre. De aceea, un sirop de mentă sau o acadea de lămâie, care în mod natural nu au nicio culoare, sunt artificial colorate în verde şi galben. Culoarea unui produs trebuie să fie constantă, pentru a putea fi recunoscut. Nu e un lucru necunoscut faptul că produsele industriale sunt colorate artificial pentru a restaura nuanţele naturale pierdute prin procesare. Substanţele de sinteză nu sunt însă naturale şi nu conţin nutrienţii de care corpul nostru are nevoie pentru a funcţiona. Ele nu fac altceva decât să ne păcălească simţurile, făcându-ne să mâncăm mult din produse care de multe ori nu conţin nimic natural. Folosirea generalizată de aditivi nu afectează însă doar aspectul vizual al alimentelor, ci şi aroma şi gustul. Potenţarea aromelor atrage de multe ori după sine o dependenţă de gust. Mai mult, aceste arome ne pot schimba preferinţele alimentare, astfel încât nu mai reuşim să recunoaştem produsele naturale şi de calitate”, explică dr. Laura Ene, medic primar Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, potrivit ziarulring.ro.

Favorizează cancerul

În ceea ce priveşte efectele aditivilor alimentari asupra sănătăţii, aş aminti în primul rând contribuţia lor la creşterea numărului de cancere de tract digestiv. Aşa cum ştim, celulele organismului nostru se regenerează periodic. Celulele care vin cel mai des în contact cu aceste nonalimente (aditivii alimentari) sunt celulele tractului digestiv.

În momentul în care regenerarea lor se produce în prezenţa unor substanţe care nu sunt naturale, apar celule cu defecte – respectiv celule canceroase. În al doilea rând, consumul constant de produse procesate poate duce la alergii cutanate (dermatite, eczeme etc.), tulburări gastrointestinale, poate afecta funcţia de detoxifiere a ficatului şi poate scădea imunitatea. Unii aditivi alimentari sunt însă mai periculoşi decât alţii. De exemplu, oamenii de ştiinţă au studiat legătura dintre aditivii alimentari şi hiperactivitatea la copii. Un studiu britanic publicat în 2007 în revista „The Lancet” a demonstrat cum consumul de conservanţi şi coloranţi artificiali se asociază cu ADHD la copii.

Printre cele mai periculoase şi mai des întâlnite E-uri din industria alimentară menţionăm monoglutamatul de sodiu, sulfiţii şi nitritul de sodiu. Monoglutamatul de sodiu (E621) se găseşte în toate mezelurile, în chipsuri şi în mai toate alimentele semipreparate. Se foloseşte ca potenţator de aromă, dar în acelaşi timp afectează funcţia creierului care îţi dă semnalul de saţietate. Acest lucru conduce în cazul multor persoane la creşterea în greutatea. Monoglutamatul de sodiu este consțiderat, de asemenea, şi o excitotoxină, iar consumul regulat poate duce la depresie, dezorientare, tulburări de vedere, oboseală, dureri de cap şi obezitate.