– Cum apreciaţi publicul de la malul mării comparativ cu cel din Capitală?

– Este un public educat, un public care ştie ce înseamnă teatru, cu o anumită stare. Spre deosebire de publicul din Bucureşti, care este mai amestecat şi mai nedecis. Adică la întâmplare se duce la un spectacol de teatru şi tot la întâmplare vine la revistă. Nu este un public care să aibă o opţiune clară pe genurile de teatru.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce au descoperit părinții unei fetițe în camera acesteia, ...

Diferența de vârstă dintre Florin Dumitrescu și soția sa, ...

– Recent, v-am remarcat în serialul de la HBO „Rămâi cu mine”. La ce proiecte mai lucraţi?
– Accept orice provocare la vârsta mea. Sunt o femeie singură, doar n-o să stau acasă şi să mă apuce dracii. M-am molipsit atât de puternic de teatru încât eu nu mai pot trăi în altă parte. Pentru mine acesta a devenit un mod de existenţă. După ce am stat o săptămână în casă din cauza condiţiilor meteo, în momentul când am ieşit simţeam că trăiesc, mă simţeam extraordinar.
La televiziune nu accept să particip chiar la orice. Acum asistăm la nişte conversaţii inutile, despre oameni fără importanţă.

– Adică Bianca Drăguşanu…
– Foarte bine, e o femeie frumoasă, dar nu se poate şi la ştirile de la ora 5 şi la ştirile de ora 10 să afli când îi vine Drăguşancăi. Dar asta e vina televiziunii, nu a ei. Pe mine mă supără când mă opreşte lumea pe stradă să-mi spună că nu mai sunt artişti ca pe vremea mea. Nu-i adevărat! Sunt enorm de mulţi artişti de teatru foarte buni, dar nu acceptă orice mizerie în care este chemat la televizor. Pentru că lumea îl desconsideră când se asociază cu anumite subiecte. Şi mie a ajuns să-mi fie teamă să mă duc la orice emisiune. Mai degrabă accept o emisiune de divertisment. Dar la un moment dat mi-e şi silă. Chiar discutăm cu toate proastele, când sunt atâtea femei frumoase, deştepte în România. Ai văzut câte actriţe au ajuns acum în străinătate, să facă filme bune, câte actriţe sunt în teatrele României. Păi sigur că aia nu se duce să vorbească cu o proastă.

– Cum am putea să oprim această intoxicare?
– Nu noi putem opri, ci televiziunea. Sau CNA-ul să nu se lege de prostii, ci de lucruri adevărate. Televiziunea să redevină un mod de a educa poporul şi de a-l învăţa ce-i frumos. Ăia care stau acasă şi fac audienţa sunt acele putori cu berea în faţă şi cu punga de seminţe. Şi cică publicul vrea aşa ceva! Care public? Ăla mizerabil, lipsit de cultură? Atunci ce să înveţe copiii aceştia? Să umble cu aţa în fund şi să-şi umfle buzele că vor ajunge mai uşor la televizor. Şi asta cică de dragul ratingului, ca să ia patronii banii, pentru că pe ei îi plăteşte şi prost şi poporul să nu înveţe nimic.

Sursa: cugetliber.ro