În 2014, cercetătorii au confirmat că există o legătură între homosexualitate și o regiune cromozomală specifică. De asemenea, interacțiunea complexă între gene și mediu influențează aceste aspecte, potrivit unui raport realizat de Academia de Știință din Africa de Sud. Un astfel de studiu era necesar, ținând cont de nivelul înalt de discriminare, notează IFL Science.

Studiile asupra familiilor subiecților arată că bărbații homosexuali au mai mulți frați mai mari decât cei heterosexuali. Pe de altă parte, cele făcute asupra gemenilor monozigoți au necesitat o analiză complexă și luarea în calcul a mai multor factori. Cercetătorii au apelat la epigenetică, știința care se ocupă cu studiul modificării genelor în raport cu factorii externi.

Aşa-numiţii epi-marks constituie un „strat” suplimentar de informaţie adăugat structurii noastre genetice, pentru a controla expresia genelor. Genele conţin instrucţiunile de funcţionare, dar epi-marks controlează modul în care sunt urmate aceste instrucţiuni: când, unde şi în ce măsură o anumită genă se exprimă în cursul dezvoltării.

Aceşti epi-marks sunt, în mod obişnuit, creaţi la fiecare generaţie, nu moşteniţi, dar cercetări recente demnstrează că, în unele cazuri, ei pot trece de la o generaţie la alta şi astfel pot contribui la similarităţi între persoanele înrudite, imitând efectul genelor comune. Anumiţi epi-marks legaţi de sex, produşi în perioada de început a dezvoltării fetale, protejează embrionii de ambele sexe de efectele variaţiilor considerabile ale nivelului de testosteron din corpul mamei, variaţii care au loc în mod natural în cursul sarcinii.

Organismul femeilor produce şi el, în mod normal, testosteron, în cantităţi mult mai mici însă decât organismul masculin. Astfel, aceşti epi-marks specifici împiedică feţii de sex feminin să fie masculinizaţi, în cazul în care au de-a face cu niveluri de testosteron anormal de mari şi protejeză feţii de sex masculin de efeminare, în cazul contrar.