Substanţa reduce răspândirea malariei: face sângele uman letal pentru ţânţari

Studiile clinice au demonstrat că această substanţă a redus cu 20% cazurile de malarie în rândul copiilor din mediul rural din Burkina Faso.

Tratarea adulţilor şi copiilor cu substanţa ivermectină a ajutat la controlarea răspândirii malariei fără a provoca efecte secundare, potrivit studiului condus de o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea de Stat din Colorado, Statele Unite.

Potrivit concluziilor cercetătorilor, noua abordare în combinaţie cu medicamentele antiinfecţioase ar putea încetini capacitatea insectelor de a rezista parazitului.

În prezent, în cadrul eforturilor de eradicare a bolii sunt utilizate insecticide şi unele substanţe pentru prevenirea îmbolnăvirii.

Alte articole

Plante și flori care țin furnicile, țânțarii și păianjenii la distanță

Val de infectări cu virusul West Nile în Suceava! Un bărbat a murit și alte două persoane se luptă cu boala

”Ivermectina reduce noile cazuri de malarie prin faptul că sângele unei persoane devine letal pentru ţânţarii care o înţeapă şi care ulterior mor, reducându-se astfel posibilitatea transmiterii infecţiei”, a explicat doctor Brian Foy, autorul principal al studiului publicat în jurnalul ştiinţific The Lancet.

Durata de viaţă a parazitului care răspândeşte malaria se împarte între om şi agentul patogen, ţânţarul, fiind transmis pe cale sanguină prin înţepătură. Ulterior, el se maturizează, se multiplică şi aşteaptă să fie transmis mai departe la următorul ţânţar pentru a se reproduce.

Ivermectina este deja utilizată pentru combaterea altor paraziţi, care provoacă oncorcercoză sau scabie, însă efectele sale asupra transmiterii malariei nu au fost studiate în cadrul unui studiu clinic de amploare.

Pe durata studiului, de optsprezece săptămâni, cercetătorii au recrutat 2.700 de persoane, printre care s-au numărat 590 de copii, din opt sate. Jumătate dintre acestea au primit o doză de ivermectină la fiecare trei săptămâni.

Asistenţii medicali au efectuat vizite regulate pentru a evalua simptomele malariei, confirmate prin analize de sânge, şi au constatat că de două ori mai mulţi copii din grupul care a beneficiat de tratament nu au prezentat atacuri de malarie.

În total, au fost înregistrate, în medie, două atacuri de malarie la fiecare copil în grupul de tratament comparativ cu 2,49 la populaţiile incluse în grupuri de control, fără a fi observate alte efecte secundare nocive.

În cazul în care rezultatele vor fi replicate în cadrul unor studii de mai mare amploare, ivermectina ar putea ajuta la reducerea impactului malariei şi la ţinerea sub control a populaţiilor de ţânţari.