SUPERLUNA din 23 iunie: Cea mai MARE şi mai strălucitoare LUNĂ PLINĂ din 2013 va fi vizibilă pe cer

Fenomenul de SuperLună, care oferă satelitului natural al Terrei un aspect ieşit din comun, este adeseori asociat în credinţa populară cu stigmatul unor dezastre naturale, precum cutremure, tsunami, inundaţii, taifunuri şi cicloane, informează Mediafax.

Citeşte şi IMAGINI SPECTACULOASE: Cum s-a văzut Super Luna

Pe 23 iunie, Luna va apărea mai mare şi mai strălucitoare ca de obicei şi se va afla la cea mai mică distanţă faţă de Terra din întregul an – 356.991 de kilometri. În ciuda scenariilor apocaliptice legate de SuperLună existente în credinţa populară, cercetătorii de la NASA au anunţat că nu au descoperit nicio corelaţie directă între dezastrele naturale de pe Terra şi apropierea Lunii de Terra.

În timpul fenomenului de SuperLună, Pământul, Soarele şi Luna sunt aliniate – Terra aflându-se între Lună şi Soare. Forţele grativaţionale exercitate pe Terra de Lună şi Soare determină creşterea şi scăderea mareelor, fapt care i-a determinat pe „alarmişti” să creadă că există o legătură între SuperLună şi calamităţile naturale.

Alte articole

Aceste 3 ZODII respiră uşurate după Luna Nouă neagră în Fecioară. Ce se întâmplă de mâine, de la 6.29

Zodiile care renasc după Luna Plină din august. Uneori, înainte de renaștere, se va prăbuși totul

Potrivit NASA, mareele din timpul fenomenului de SuperLună sunt doar cu câţiva centimetri mai înalte decât cele produse în nopţile obişnuite. În 2013 au mai fost deja câteva SuperLuni, însă niciuna dintre ele nu s-a produs în timpul fazei de Lună plină. Potrivit site-ului EarthSky, o altă Lună plină la fel de apropiată de Terra va putea fi văzută abia în august 2014.

Citeşte şi Fenomen astronomic inedit: Luna Roz, vizibilă, joi, din România, a coincis cu o eclipsă lunară

SuperLuna reprezintă acel fenomen astronomic care constă în suprapunerea fazei de Lună plină sau Lună nouă cu poziţia Lunii la perigeul traiectoriei sale circumterestre. SuperLuna este un termen nou introdus în astronomia modernă şi a fost inventat de astronomul Richard Nolle în 1979.