Aceste organisme unicelulare, denumite haloarchaea pentru că proliferează în mediul sărat, sunt diferite din punct de vedere biologic de bacterii, alge şi alte microorganisme prin faptul că rezistă în condiţii extreme de mediu, potrivit Agerpres.

Mediul lor de viaţă antarctic este un lac adânc din Vestfold Hills, un lac izolat de ocean în urmă cu peste 3.000 de ani. Denumit Deep Lake (Lacul Adânc), acest bazin se află la 50 de metri sub nivelul mării. Deep Lake este atât de sărat încât se crede că nu a îngheţat niciodată.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

În acest biotop nu trăiesc decât microorganismele extremofile haloarchaea. Timp de mai mulţi ani oamenii de ştiinţă au analizat aceşti microbi pentru a observa ce-i face să prolifereze în acest mediu ostil. Analiza organismelor extremofile de pe Pământ ar putea oferi indicii şi ar putea să ne ajute să identificăm eventuale forme de viaţă extraterestre.

Cu ocazia studierii acestor organisme microbiene a fost identificată o tehnică neobişnuită de supravieţuire: cele câteva subspecii de haloarchaea din Deep Lake fac schimb de ADN, conform unui studiu publicat în ultimul număr al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences.

Deşi fiecare subspecie este specializată şi are propria ei nişă de habitat, aşa cum ar fi hrana pe bază de proteine sau de zaharuri, microbii din diferite subspecii intră în contact şi fac schimb de material ADN. Unele astfel de schimburi cuprind catene întregi de câte 35.000 de litere de cod, conform concluziilor la care a ajuns echipa condusă de microbiologul Rick Cavicchioli, de la Universitatea New South Wales din Australia.

‘Studiile noastre indică faptul că aceste microorganisme (haloarchaea) schimbă între ele o cantitate mult mai mare de material genetic decât s-a observat vreodată în regnul animal. Catene lungi cu ADN virtual identic sunt schimbate între diferite genuri, nu doar subspecii’, conform lui Rick Cavicchioli. ‘În pofida acestui schimb activ de gene, diferitele subspecii se păstrează şi pot co-exista pentru că au evoluat pentru a exploata diferite nişe şi consumă surse diferite de hrană.

O altă consecinţă a frigului din acest habitat este frecvenţa scăzută a reproducerii: haloarchaea din acest lac se reproduce de doar 6 ori pe an.

Organisme extremofile care tolerează bine frigul extrem sunt întâlnite şi în permafrost – solul permanent îngheţat – dar şi în lacuri îngropate sub banchiza antarctică. Mai mult decât atât, există microorganisme capabile să trăiască chiar şi în interiorul straturilor de gheaţă ale banchizei.