Anul de referinţă când ar urma să se concretizeze această teorie ar fi, potrivit fizicienilor, 2050. Atunci, roboţii superinteligenţi vor stăpâni planeta.

Aceasta este teoria radicală avansată de-a lungul anilor de mai mulţi fizicieni, care pretind că lumea în care trăim este o lume creată virtual. Chiar dacă pare mai degrabă o farsă ştiinţifică, „argumentul simulaţiei” este luat în seamă cât se poate de serios de către fizicieni. Mai mult decât atât, ei susţin că ar avea şi dovezi ce confirmă cele afirmate.

Alte Articole

O tornadă a făcut ravagii în Cehia. Frontul atmosferic periculos ...

OMS anunţă că persoanele vulnerabile vor face vaccinul anti-COVID ...

UE a acordat joi primele autorizaţii pentru taxiuri zburătoare. ...

De curând, Robert Lawrence Kuhn, scriitor şi gazda emisiunii de televiziune „Closer to Truth” (Mai aproape de adevăr) a detaliat această teorie într-un material prezentat pe Space.com. El a observat că, potrivit filosofului Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford, scenariul de la „The Matrix” ar putea fi realitate, creierul uman nefiind stimulat de senzori artificiali, ci chiar de creierul nostru, care participă la simulare. „Ar putea fi un program de computer uriaş, care poate simula orice, inclusiv creierul uman, prin neuroni şi sinapse”, afirmă Kuhn. El mai spune că legile noastre fizice ar fi programate tot de computere.

Citeşte şi Creierul uman: Mituri uluitoare – Ce este adevărat şi ce este fals

La rândul lui, Marvin Minsky, unul dintre fondatorii inteligenţei artificiale, susţine că este foarte greu să îţi dai seama dacă te afli într-o simulare de computer, iar Silas Beane, de la Universitatea din Bonn crede, ca şi Minsky, că sunt semne că trăim într-o lume simulată. El crede că simularea la un asemenea nivel este echivalentă, mai mult sau mai puţin, cu simularea Universului, potrivit Space.com.

Într-o asemenea simulare, legile Fizicii se suprapun peste o reţea „discretă”, tridimensională, care avansează în timp şi impune o limită de energie particulelor, pentru ca aceasta să poată rezista şi funcţiona. Aceasta înseamnă că, dacă Universul, aşa cum îl cunoaştem noi, ar fi de fapt o simulare pe computer, ar trebui să aibă o breşă de energie în spectrul particulelor. Este ceea ce se întâmplă în cazul energiei razelor cosmice – limita (teoretică) superioară a energiei razelor cosmice, Greisen–Zatsepin–Kuzmin (GZK). Particulele de înaltă energie interacţionează cu microundele cosmice şi pierd din energia lor pe măsură ce se deplasează pe distanţe mari.

Citeşte şi Un miliardar rus investeşte 100 de milioane de dolari în descoperirea vieţii inteligente extraterestre

Problema existenţei reale a omenirii şi Universului i-a preocupat şi pe filosofi. Primele menţiuni despre această chestiune se regăsesc la Platon, în „Republica” (aproximativ anul 360 î.Hr). Este o lucrare influentă de filozofie și de teorie politică, probabil și cea mai cunoscută lucrare a lui, în care, în Alegoria Peşterii, descrie existenţa iluzorie ar fi condusă de cele mai nebănuite fiinţe. 

Platon sugerează în lucrarea sa că singura modalitate de a percepe lumea reală ar fi studiul aprofundat al Matematicii şi Geometriei, ştiinţe cu ajutorul cărora ar putea fi înţeleasă adevărata natură a lumii.

Filosoful francez, Rene Descartes, a studiat şi el această problemă. Filosofia lui a gravitat în jurul ideii că nimic din ceea ce percepem cu simţurile noastre nu este neapărat şi adevărat. Percepţia lui filosofică despre omenire şi Univers a dus la celebrul dicton: „Cuget, deci exist!”…