Testament 2026. Cum se redactează, cum funcționează și cum pot moștenitorii să intre în posesia averii

Testament 2026. Testamentul rămâne cea mai bună modalitate prin a stabili ce se întâmplă cu bunurile fiecăruia după ce nu va mai fi. O persoană poate decide exact cum să fie împărțite proprietățile și banii lăsați moștenire prin intermediul acestui act.

Testament 2026. De ce este recomandată întocmirea acestui act

Totuși, foarte multă lume evită să facă acest pas, iar în absența unui testament legea stabilește în mod automat modul în care se împart bunurile dobândite de persoana decedată.

Un testament este un document legal prin care o persoană își exprimă dorințele privind distribuția bunurilor și proprietăților sale după deces. Potrivit legislației, testamentul este „actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață”.

Lipsa acestui act poate complica procesul de succesiune, iar moștenitorii ar putea să cheltuie timp, bani și energie pentru împărțirea bunurilor și proprietățile rămase în urma defunctului.

Alte articole

Mihai Trăistariu a dezvăluit că moștenirea sa îi va reveni tot lui: „Vreau să mă criogenez, să mă trezesc peste 1.000 de ani. Nu vreau să mă trezesc sărac”

Situația în care trebuie să plătești impozit pe moștenire. Alte costuri asociate cu succesiunea

Testamentul nu este doar pentru persoanele foarte bogate, cu mulții copii sau cu averi impresionante. El permite fiecăruia să stabilească exact cine primește ce și în ce protecție, iar în lipsa sa instanțele vor aplica regulile legale și vor lua în considerare numai moștenitorii legali.

Prin testament poate fi desemnat ca moștenitor chiar și o persoană ce nu este rudă, iar în cazul lipsei rudelor sau moștenitorilor averea poate fi direcționată către o organizație sau o cauză nobilă.

Mai mult, un testament bine întocmit le oferă moștenitorilor acces la bunuri și avere fără conflicte sau proceduri îndelungate și oferind liniștea că dorințele vor fi respectate integral.

Legislația română împarte testamentele în două mari categorii:

Testamentul ordinar

Testamentul ordinar se poate întocmi în condiții obișnuite și include două tipuri:

• Testamentul olograf – redactat de mână, integral de către testator, și semnat de acesta.
• Testamentul autentic – autentificat de un notar public sau de o altă persoană cu autoritate legală. Poate fi redactat acasă și adus la notar pentru autentificare sau poate fi dictat notarului, care consemnează dorințele testatorului și autentifică documentul după confirmarea exactității acestora.

Testamentul privilegiat

Testamentul privilegiat este întocmit doar în situații excepționale, atunci când testatorul nu poate realiza un testament autentic. Este un instrument legal care oferă protecție și validitate dorințelor unei persoane aflate în circumstanțe speciale.

Modalitățile prin care moștenitorii pot intra în posesia averii

În România, succesorii pot intra în posesia moștenirii prin succesiune legală sau succesiune testamentară.

Succesiunea legală

Succesiunea legală se aplică atunci când o persoană moare fără a lăsa un testament sau atunci când testamentul nu acoperă întreaga avere. În acest caz, bunurile neincluse în testament sunt distribuite conform legii.

Moștenitorii legali sunt, de regulă, membrii familiei: soțul sau soția supraviețuitoare, copiii, părinții sau frații și surorile. Dreptul fiecăruia de a moșteni depinde de gradul de rudenie cu persoana decedată. Dacă nu există moștenitori legali, bunurile pot fi preluate de statul român.

Succesiunea testamentară

Succesiunea testamentară permite testatorului să decidă cine primește bunurile sale și în ce proporții. Beneficiarii desemnați pot fi membri ai familiei, prieteni apropiați, organizații de caritate sau orice altă persoană sau entitate legal capabilă să primească moștenire.

Pentru ca un testament să fie valabil, acesta trebuie să fie întocmit conform cerințelor legale și poate fi:

• Testament olograf – redactat de mână integral de testator.
• Testament notarial – autentificat de un notar public, fie redactat acasă și prezentat notarului, fie dictat direct acestuia.

Este esențial ca testamentul să respecte legea pentru ca dorințele testatorului să poată fi puse în aplicare și pentru a evita eventuale litigii între moștenitori.

Cine pot fi beneficiarii moștenirii și cât costă întocmirea unui testament

Cele două categorii de beneficiari sunt moștenitorii legali, adică succesorii automați conform legislației, în funcție de gradul de rudenie, pe când a doua categorie este reprezentată de beneficiarii testamentari, adica persoanele sau entități desemnate expres de testator într-un testament valabil și autentic.

Pregătirea unui testament clar și legal permite controlul asupra distribuirii bunurilor, oferind siguranța că averea va ajunge exact acolo unde își dorește testatorul.

Plata unui testament nu are vreo legătură cu valoarea bunurilor bunurilor lăsate moștenire. Normele privind tarifele notariale stabilesc numai un onorariu minim fix pentru autentificarea testamentelor, fără impunerea unui preț proporțional cu valoarea bunurilor incluse în testament.

Prețul unui testament autentic la biroul nostru notarial este de 360 lei, indiferent de valoarea bunurilor care fac obiectul testamentului. Acest cost total include TVA și taxa de înscriere în Registrul Național Notarial.

În cazul în care  testatorul nu se poate prezenta la biroul notarial din cauza stării de sănătate sau din alt motiv întemeiat, notarul poate solicita un preț suplimentar pentru deplasarea la domiciliu.

Documentele necesare sunt:  actul de identitate în original, copie act de identitate legatar (persoana în favoarea căreia se face testamentul) și acte de proprietate pentru bunurile care fac obiectul testamentului.

Este necesară succesiunea dacă există testament?

Chiar și atunci când există un testament, procedura de succesiune notarială rămâne obligatorie. Mulți se întreabă de ce este nevoie de succesiune dacă testatorul și-a exprimat clar dorințele, iar răspunsul este simplu: doar prin succesiune se poate transfera efectiv proprietatea bunurilor către moștenitori și se pot respecta toate drepturile legale.

Succesiunea și testamentul funcționează ca două etape complementare. Notarul verifică mai întâi validitatea testamentului, se asigură că acesta a fost întocmit corect, semnat și că nu a fost revocat de testator. Apoi, stabilește lista moștenitorilor și cotele fiecăruia, ținând cont atât de dorințele exprimate în testament, cât și de prevederile legale. Chiar și atunci când există testament, legea protejează moștenitorii rezervatari – copiii, părinții sau soțul supraviețuitor – cărora le este garantată o cotă minimă din moștenire, numită rezerva succesorală.

Principiul libertății de a dispune de bunuri prin testament are, așadar, o limită clară: testatorul nu poate încălca drepturile moștenitorilor rezervatari. În situațiile în care testamentul depășește aceste limite, moștenitorul rezervatar poate solicita reducerea dispozițiilor testamentare, iar legatarul poate fi obligat să îi acorde valoarea cotei sale din moștenire.

Este important de reținut că testamentul nu conferă automat proprietatea bunurilor. Moștenitorii trebuie să parcurgă procedura de succesiune notarială pentru a obține certificatul de moștenitor, documentul care atestă legal dreptul lor de proprietate.

Succesiunea poate fi de două tipuri: legală sau testamentară. Succesiunea legală se aplică când defunctul nu a lăsat testament sau când anumite bunuri nu sunt menționate în acesta, iar averea este împărțită conform legii între rude. Succesiunea testamentară se aplică atunci când există testament și bunurile sunt împărțite conform dorinței testatorului. În practică, cele două tipuri se pot combina: de exemplu, testamentul poate prevedea doar anumite bunuri, iar restul averii intră în procedura legală de succesiune.

Desfășurarea procedurii de succesiune

Atunci când o persoană decedează, bunurile acesteia trebuie împărțite între rudele rămase în viață – soț sau soție, copii, nepoți, strănepoți, părinți și alți apropiați. Pentru a realiza această împărțire, moștenitorii trebuie să inițieze procedura de succesiune, care începe prin completarea unei cereri de deschidere a succesiunii și strângerea documentelor necesare.

Cererea se depune la primărie, iar actele doveditoare trebuie prezentate atât în original, cât și în copie. Documentele sunt verificate în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrare. Persoana care are dreptul să solicite deschiderea succesiunii trebuie să facă dovada scrisă că are vocație succesorală, adică este soț/soție sau copil al defunctului.

Procedura de dezbatere a succesiunii se desfășoară fie în fața notarului public, fie la instanța judecătorească din circumscripția ultimului domiciliu al persoanei decedate. Calitatea de moștenitor – fie legal, fie testamentar – precum și dreptul de proprietate asupra bunurilor din masa succesorală, sunt confirmate prin certificatul de moștenitor eliberat de notar.

Cine sunt moștenitorii legali

Moștenirea legală oferă drepturi importante soțului supraviețuitor, copiilor și altor rude ale defunctului. Codul Civil stabilește clar ierarhia moștenitorilor, grupându-i pe clase:

• Clasa întâi: descendenții direcți – copii și urmașii lor, fără limită de grad de rudenie.
• Clasa a doua: ascendenții privilegiați (părinții) și colateralii privilegiați (frații și surorile, precum și copiii acestora).
• Clasa a treia: ascendenții ordinari – bunici, străbunici etc.
• Clasa a patra: colateralii ordinari – unchi, mătuși, veri primari și frați sau surori ai bunicilor defunctului.

Codul Civil precizează că soțul supraviețuitor are dreptul la moștenire dacă nu există o hotărâre definitivă de divorț la momentul deschiderii succesiunii. Astfel, chiar dacă procesul de divorț este în curs, soțul rămas în viață este considerat moștenitor până la finalizarea acestuia prin hotărâre judecătorească definitivă.