Dorul de trecut nu este întotdeauna un vis inutil; poate fi, de asemenea, un adevărat elixir care, în momentele dificile, oferă o ușurare emoțională. În astfel de cazuri, nu este vorba doar despre romantizarea și idolatrizarea unor vremuri de mult apuse, ci este vorba și despre faptul că odinioară viața era ceva mai intimă, mai coezivă și mai simplă.
În primul rând, ne-am născut normali și am supraviețuit, chiar dacă mamele noastre în timpul sarcinilor au luat aspirină, au mâncat conserve, au lucrat până în ziua în care trebuiau să nască și nu au fost niciodată testate pentru diabet.
Previziuni rune 25-31 august 2025. BERKANA aduce regenerare, HAGALAZ te pune în situaţii inevitabile
La acea vreme, nu existau etichete de avertizare precum „A nu se lăsa la îndemâna copiilor” pe flacoanele de pastile, iar ușile, dulapurile și scările nu reprezentau amenințări la adresa vieții.
În copilărie, mergeam cu mașina fără centură de siguranță și cu airbag pentru siguranță și nu purtam căști când mergeam cu bicicleta sau patinajul…
Beam apă din furtunul de grădină și nu dintr-o sticlă cumpărată dintr-un supermarket mare.
Mâncam înghețată, pâine albă cu unt adevărat și beam băuturi răcoritoare, care erau și ele pline de zahăr, dar nu eram supraponderali pentru că stăteam mereu afară la joacă…
Obișnuiam să ieșim dimineața și să ne distrăm toată ziua; ne jucam de toate, de la „de-a v-ați ascunselea”, „lapte gros” și „dați cu piciorul în cutie”, la „șotron”, și tot ce ne putea imaginația sălbatică, până când se aprindeau luminile stradale. Adesea, părinții noștri ne puteau găsi toată ziua, așa că o palmă ici și colo făcea parte din educația și creșterea noastră, dar nu era violentă; nu era violență domestică.
Eram lipsiți de griji; nu aveam nicio problemă.
Am petrecut toată ziua făcând „skateboard-uri” din resturi de lemn pe care le găsisem în subsoluri sau șoproane, apoi ne rostogoleam pe stradă, uitând că nu aveam frâne. Așa că, după câteva căzături, degete rupte și vânătăi, am învățat să rezolvăm problema.
Nu am avut prieteni imaginari. Nu ne-am ADĂUGAT prietenii; ne-am FĂCUT PRIETENI!
Nu am fost diagnosticați cu hiperactivitate. Nu am avut psihologi și psihiatri și totuși am terminat școala la timp. Nu vindeam droguri în fața școlilor, dar nici nu aveam PlayStation-uri, Nintendo-uri, X-Box-uri, jocuri video sau 500 de canale TV, telefoane mobile, computere, internet, chat…
Aveam prieteni și ne petreceam timpul cu ei!
Obișnuiam să cădem din copaci, să ne tăiem de sticlă sau chiar să ne rupem câte un os ici și colo, dar părinții noștri nu au dat pe nimeni în judecată din cauza asta. Ne jucam cu „arcuri și săgeți”, construiam fortărețe de zăpadă, citeam grămezi de benzi desenate și tot ce ne simțeam era în siguranță și fără griji!
Ne plimbam cu bicicleta sau mergeam pe jos până la casa prietenului nostru și pur și simplu alergam înăuntru, fără să batem la ușă. Eram nerăbdători să fim împreună.
De fapt, au fost adesea mai severi decât legea însăși doar pentru a ne da o lecție!
Ultimii 50 de ani au fost cei mai roditori ani din istoria lumii. Generațiile noastre ne-au oferit cei mai buni inovatori și oameni de știință până în ziua de azi. Am avut libertate, succes și responsabilitate și, cel mai important, am avut dreptul să greșim. Și am învățat să trăim cu asta!
Mai multe detalii, pe sfatulparintilor.ro