Totul despre obiceiul „stropitului” fetelor şi femeilor în a doua zi a Paştelui catolic

Potrivit etnografilor, în trecut fetele erau udate cu apă de izvor, pentru a rămâne frumoase şi proaspete ca nişte flori, dar acum apa a fost înlocuită cu parfum. Stropitorii le spun fetelor câte un catren vesel pe care-l învaţă de când sunt mici şi pe care-l transmit din generaţie în generaţie.

În cursul dimineţii pornesc la stropit copiii, care merg la rude, vecine şi cunoştinţe şi care, după ce îşi spun poeziile, primesc ouă roşii, prăjituri şi bani. Pentru ca tradiţia să fie păstrată, cei mai mici dintre copii, unii care abia învaţă să meargă, sunt duşi la stropit de către taţii lor.

După prânz merg la stropit feciorii şi adulţii, mulţi adunaţi în grupuri, care colindă localităţile până târziu în noapte, în funcţie de câte fete au de stropit şi de cât de mult timp zăbovesc la fiecare dintre case.

„În trecut feciorii foloseau pentru stropit apă din fântână. Mergeau prins sat şi dacă prindeau o fată la poartă sau în casă îi spunea câteva versuri şi apoi o stropeau cu o găleată de apă. (…) Acum se mai păstrează acest obicei doar în unele sate, pentru că s-a generalizat obiceiul de a se folosi apă de colonie sau parfum”, a declarat pentru Agerpres Timar Karoly, cel care a înfiinţat un muzeu etnografic în curtea sa din localitatea Lunca de Sus.

Alte articole

Paste de post, rețeta simplă și rapidă a lui Cătălin Scărlătescu

O echipă de fizicieni a găsit secretul pentru paste perfecte, reușind să câștige premiul Ig Nobel

În ceea ce priveşte versurile pe care le spun fetelor, fiecare băiat ştie cel puţin o poezie, pe care o învaţă de la părinţi sau bunici.

„Fiecare ştie câte o poezie pe care o învaţă de mic, de la taţi sau de la bunici şi pe care o transmite mai departe. Dar ei învaţă şi unul de la celălalt, pentru că dacă se duc în ceată unul ştie o poezie, altul altă poezie şi aşa învaţă mai multe versuri pe care se spun la stropit”, a explicat Timar Karoly. Unii dintre băieţi, mai inventivi, compun poezioare pentru fiecare dintre fetele pe care le stropesc.

În casele pe care le vizitează, stropitorii sunt răsplătiţi cu ouă roşii, drob, prăjituri, dar şi cu vin şi palincă.

Bătrânii spun că fetele sunt stropite ‘ca să fie frumoase, proaspete şi să nu se ofilească’, dar are legătură şi cu fertilitatea şi cu dorinţa de a naştere la copii frumoşi şi sănătoşi. Potrivit tradiţiei, cele care sunt stropite vor avea noroc tot anul iar bărbaţii care ignoră acest obicei ar putea să se aştepte la an nu prea bun.

Obiceiul, numit în limba maghiară ‘locsolas’, este unul foarte iubit şi apreciat în Harghita şi reprezintă un punct de atracţie şi pentru turiştii care-şi petrec Paştele la pensiunile din judeţ şi care merg împreună cu gazdele să stropească fetele şi femeile din sat.
Conform credinţei religioase, obiceiul a fost adoptat în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Isus care aduceau vestea Învierii.