Totul despre pensia de urmaș. Cine o poate încasa și în ce condiții

Potrivit cadrului legal în vigoare, pensia de urmaș se acordă copiilor şi soţului supravieţuitor, în cazul decesului pensionarului sau a persoanei care îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii, notează newsweek.

Copiii au dreptul la pensia de urmaș în următoarele situații:

– până la vârsta de 16 ani

– până la împlinirea vârstei de 26 de ani (fără a depăşi această vârstă), cu condiția să își continue studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora

Alte articole

O pensionară are de înapoiat statului german aproape 60.000 euro după ce a primit pensie de urmaș

Se modifică legea pensiilor. Cine sunt românii cărora li se face dreptate după ani de zile: ”Statul a uitat de ei”

– pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă invaliditatea, dovedită prin decizie medicală asupra capacităţii de muncă, emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile de mai sus

Dacă în discuție sunt mai mulți copii, suma de bani acordată drept pensie de urmaș difertă în funcție de numărul de frați.

”Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din numărul total de puncte realizat de susținător aferent pensiei prevăzute la alin. (1) în funcție de numărul urmașilor  îndreptățiți, astfel:

a) 50% – pentru un singur urmaș;

b) 75% – pentru 2 urmași;

c) 100% – pentru 3 sau mai mulți urmași”, se menționează în Legea pensiilor.

Citește și Ce riscă românii care stau la bloc și nu-și plătesc la timp întreținerea. Este LEGE!

Copiii încasează pensia de urmaș de la momentul în care părintele decedat ar fi îndeplinit vârsta de pensionare.

În privința soțului supraviețuitor, acesta poate beneficia de pensia de urmaș în următoarele condiții:

– la împlinirea vârstei standard de pensionare, pe tot timpul vieţii, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, situație în care cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus

– pe perioada în care este încadrat în gradul I sau II de invaliditate dacă: nu a împlinit vârsta standard de pensionare, durata căsătoriei a fost de cel puţin un an și în această perioadă NU realizează venituri lunare, ori dacă aceste venituri sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată

– în cazul în care decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, indiferent de durata căsătoriei, dacă: nu a împlinit vârsta standard de pensionare, nu realizează venituri lunare, ori dacă aceste venituri sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată

– pe o perioadă de 6 luni de la data decesului susținătorului, dacă nu se regăsește în situațiile enumerate mai sus, în această perioadă nu realizează venituri lunare, ori dacă aceste venituri sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată

Cine încasează ultima pensie a decedatului

În cazul decesului pensionarului, sumele neîncasate reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau drepturile restante de pensie se plătesc unei singure persoane, precizează Casa Națională de Pensii Publice.

Beneficiarul ultimei pensii poate fi:

– soţul supravieţuitor

– copilul

– părintele

– în lipsa acestora, moştenitorii, în condiţiile dreptului comun

Actele necesare pentru a încasa ultima pensie

– cerere

– certificatul de deces, în original şi copie

– actul de identitate al solicitantului, în original şi copie

– actele de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte calitatea de soţ/soţie,    respectiv gradul de rudenie cu decedatul, în original şi copie

– certificatul de moştenitor, în original şi copie

Dacă sumele cuvenite şi neîncasate de pensionarul decedat sunt solicitate de către moştenitori, plata acestora se face numai în baza certificatului de moştenitor în care aceste drepturi sunt incluse în masa succesorală. Aceste sume pot fi solicitate în termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat de la data decesului sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a decesului.

Citește și Ce să nu faci niciodată în mașină, pe locul din dreapta șoferului. Sfaturile oferite de experții în conducerea preventivă