Documentarul Not My Life prezintă mărturiile a doi traficanţi de persoane români aflaţi într-o închisoare din Bucureşti, Traian şi Ovidiu, care povestesc ororile comise.

Deşi au comis infracţiuni grave, ei nu au fost pedepsiţi în mod adecvat. Traficanţii de persoane primesc de obicei între patru şi şapte ani de închisoare, dar după patru ani pot fi eliberaţi pentru bună purtare, explică Iana Matei, care conduce o organizaţie neguvernamentală specializată pe recuperarea şi reabilitarea victimelor traficanţilor de persoane.

Alte Articole

Vestea tristă a dimineții. Din păcate, Alexandru Arșinel...

Noi imagini de la protestele din Belgia. Capitala Europei a fost ...

Atenţie, de marţi se schimbă condiţiile de intrare în Marea ...

u le dădeam să mănânce. Le băteam (…). Le băteam cu picioarele, cu pumnii”, explică Ovidiu, un tânăr deţinut pentru trafic de persoane şi care provine dintr-o familie înstărită, potrivit jurnalistului de investigaţii Radu Paul.

Multe victime provin din rândul romilor, care din cauza sărăciei nu au altă alternativă decât să îşi vândă băieţii pentru cerşit şi fetele pentru prostituţie.

În film apare şi un interviu care descrie cum procedează traficanţii de persoane în Albania. Înainte ca un grup de fete să fie dus în capitalele occidentale – Roma, Paris, Madrid – traficanţii le strâng într-o cameră. Ei aleg una dintre ele, o aduc în faţa grupului, şi o execută rapid: fie o ard de vie, fie o împuşcă. Acesta este modul special în care traficanţii le spun celorlalte fete: „Nu încercaţi să fugiţi”.

Ana, o supravieţuitoare româncă povesteşte cum a fost bătută până i-a căzut un dinte. Ea afirmă că era însărcinată, dar nu a spus acest lucru nimănui, încercând să îşi ascundă sarcina. Ea povesteştee cum a fost bătută până a căzut pe jos, încercând să îşi protejeze copilul.

„Traian şi Ovidiu au ieşit din închisoare. Dar sunt sute ca ei în lume. Ei există pentru că li se permite să existe”, conchide comentatorul.