Trăiască prescripția! Cum a scăpat un consilier al lui Nicușor Dan de plata unui prejudiciu uriaș

Este vorba despre Eugen Tomac, intrat de curând în rândul consilierilor președintelui Nicușor Dan.

Eugen Tomac, aflat la al doilea mandat de europarlamentar, a fost numit recent consilier prezidenţial onorific pentru relația cu românii de pretutindeni de către preşedintele Nicuşor Dan.

Tomac este din Partidul Mișcarea Populară și a avut și două mandate de deputat în Parlamentul României, între 2012 și 2019. A mai fost, în perioada 2009-2012, secretar de stat în Departamentul pentru Românii de Pretutindeni,  structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Executivului, sub coordonarea premierului.

Actualul consilier al lui Nicușor Dan a fost în judecată chiar de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni! Dosarul a fost înregistrat pe 15 noiembrie 2023, conform datelor consultate de pe portalul instanțelor de judecată.

Alte articole

Ministrul Apărării, Radu Miruță, dezvăluie costurile zborului desfășurat de președintele Nicușor Dan la Paris cu aeronava Spartan: „E complet neadevărat că închirierea unui avion ar costa mai puțin”

Judecătoarea Adriana Stoicescu se distrează copios pe seama lui Nicușor Dan: „Putea, naibii, să îl ia careva cu “aveonul” lui și îl lăsa la prima stație”

Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni a cerut obligarea lui Eugen Tomac la plata a 1.708.499,09 lei, plus penalităţi şi dobânzi, reprezentând un prejudiciu estimat prin Decizia din 1.06.2012 a Curţii de Conturi a României. Tomac a fost acuzat că, în calitate de conducător şi ordonator terţiar de credite, a aprobat finanţări pentru mai multor proiecte, contrar prevederilor legale în vigoare la acel moment.

Cum a scăpat consilierul lui Nicușor Dan de plata unui prejudiciu uriaș

În cele din urmă, consilierul lui Nicușor Dan a scăpat de plata prejudiciului, datorită prescripției, scrie fanatik, care derulează cronologia cazului.

Tribunalul a constatat că faptele ilicite imputate actualului consilier al lui Nicușor Dan ar fi fost comise în perioada 2010–2011, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, care, la articolul 8, prevedea că prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea. Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni a arătat că, prin decizia din 01.06.2012, Curtea de Conturi a României, în urma unei acţiuni de audit extern efectuate la fostul Departament pentru Românii de Pretutindeni pentru perioada, a stabilit mai multe măsuri.

Astfel, se prevede calcularea, evidenţierea şi virarea la bugetul statului a sumelor datorate ca plăţi nelegale în anul 2011 a unui avans reprezentând contravaloarea proiectului privind realizarea a două busturi ale unui mareşal; stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de angajarea şi plata nelegală a unor cheltuieli cu premii acordate unor membri ai comunităţilor româneşti din afara graniţelor României estimată la valoarea de 448.200 lei, precum şi recuperarea prejudiciului şi virarea la bugetul de stat; stabilirea întinderii prejudiciului cauzat în anul 2011 prin angajarea şi plata nelegată a unor cheltuieli în sumă de 792.000 lei finanţare nerambursabilă, precum şi recuperarea prejudiciului şi virarea la bugetul de stat.

De asemenea, se prevede stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli în valoare de 119.636 lei, în cadrul proiectului derulat în anul 2011 „Manuale de religie pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora”; stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli în valoare de 139.688,2 lei, în cadrul proiectului derulat în anul 2011 în cadrul proiectului „Cărţi de formare şi educaţie religioasă pentru copii români din comunităţile bisericeşti din diaspora”; stabilirea întinderii prejudiciului cauzat în anul 2011 prin angajarea şi plata nelegală a unor cheltuieli în valoare totală de 19.646 Iei reprezentând contravaloarea a 500 de exemplare de cărţi editate în limba rusă.

Aceste măsuri au fost contestate în instanţă şi au făcut obiectul unui dosar la Curtea de Apel București, soluţionat definitiv prin Decizia din 19.10.2018 pronunţată de CCJ şi totodată menţinute ca legale şi prin sentinţa civilă din 13.11.2020 pronunţată în dosarul Curții de Apel București, soluţionat definitiv prin nerecurare. În vederea soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, Tribunalul a reţinut că entitatea publică nu poate sta în pasivitate, aşteptând verificarea ulterioară a resurselor bugetare prin actul de control, ci trebuie să depună toate diligenţele pentru depistarea existenţei unor eventuale pagube cauzate de salariaţi în privinţa acelor resurse. Prin urmare, paguba este rezultatul exclusiv al propriei culpe cu privire la modalitatea de gestionare a resurselor financiare ale entităţii controlate, care, potrivit legii, trebuia să declanşeze mecanisme interne în ceea ce priveşte controlul de gestiune financiară, precum controlul de legalitate, controlul financiar preventiv, controlul financiar intern sau auditul.

Citește și Nicușor Dan negociază cu PSD numirea noilor șefi la SRI și SIE. Președintele face concesii pentru menținerea social-democraților la guvernare: „Trebuie să dăm ceva PSD-ului ca să îl ținem în Coaliție”

Constatările Curţii de Conturi sau ale unui alt organ cu atribuţii de control, precum şi măsurile dispuse în sarcina entităţii controlate sunt obligatorii exclusiv pentru aceasta din urmă, în condiţiile în care raportul de control constată doar producerea pagubei, fără să constituie, prin el însuşi, izvor al creanţei. Izvorul obligaţiei debitorului nu îl reprezintă actul de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control, ci actul sau faptul juridic ce a generat paguba invocată. De altfel, actul de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control nu poate reprezenta nici măcar un act de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, câtă vreme există dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, şi cu atât mai mult acesta nu marchează începutul termenului de prescripţie.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. Cum decizia a fost pronunţată prin raportare la dispoziţiile relevante din Codul muncii, Tribunalul a apreciat că aceasta este aplicabilă şi în speţă, în principal prin prisma considerentelor obligatorii ce au stat la baza pronunţării acesteia.

Aşadar, faţă de data săvârşirii presupuselor fapte ilicite (perioada 2010 – 2011), precum şi la data transmiterii prin poştă a cererii de chemare în judecată (13.11.2023), Tribunalul a constatat că cererea a fost transmisă cu nerespectarea termenului general de prescripţie a dreptului material la acţiune, de 3 ani de la data săvârşirii faptelor. Împrejurarea că, ulterior datei săvârşirii faptelor, reclamanta a întreprins demersuri pentru stabilirea întinderii exacte a prejudiciului, nu este de natură a modifica data de la care începe să curgă termenul de prescripție. În determinarea momentului de debut al termenului de prescripţie prezintă interes data când sunt identificate în mod plauzibil două din elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale (autorul faptei ilicite şi paguba), fiind astfel configurate elementele de fond ale unei acţiuni civile, respectiv părţile, obiectul şi cauza acesteia, întinderea exactă a prejudiciului fiind o chestiune ce urmează a se stabili, pe bază de probe, în faza judecăţii.

În orice caz, chiar dacă s-ar considera că termenul de 3 ani a început să curgă de la momentul la care reclamanta a cunoscut atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, Tribunalul a constatat că decizia din 01.06.2012 a Curţii de Conturi a fost contestată, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București. Soluție pronunțată a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare. Prin decizia din data de 19.10.2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat în mod definitiv și irevocabil cererea în sensul că acțiunea a fost admisă în parte și anulată în parte decizia din 01.06.2012, reclamanta întemeiându-şi cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile menţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, în interpretarea în care Decizia nu ar fi aplicabilă în speţă, momentul rămânerii definitive și irevocabile a soluției în dosar este totuşi determinant pentru analiza datei când a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, se arată în dosar.

Instanța a arătat că reclamanta a ales să conteste decizia emisă de Curtea de Conturi care a constatat anumite deficiențe, astfel încât, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv, momentul când a cunoscut exact sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea nu poate fi decât data de 19.10.2018. În speţă, cererea de chemare în judecată a fost transmisă prin poştă la data de 13.11.2023, după expirarea termenului de prescripţie de 3 ani, care s-ar fi împlinit în data de 19.12.2021 (cu luarea în calcul a suspendării curgerii termenului de prescripţie pe o perioada de 2 luni, în timpul epidemiei de Coronavirus). Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul a menționat că va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare, şi că va respinge cererea, ca prescrisă, decizie care a fost luată pe 21 februarie 2025.

Citește și Anunţul lui Nicuşor Dan despre Coaliţia de guvernare. Se trage linie după 6 luni, PSD face referendum pentru părăsirea Coaliţiei