Pluto își reia mersul direct pe 14 octombrie 2025, la gradul 1 din Vărsător. Ori de câte ori Pluto – sau orice altă planetă exterioară – își schimbă direcția, energia sa este amplificată.
Dar, în cazul planetelor exterioare, nu perioada retrogradării este cea care contează cel mai mult. Pluto, Neptun și Uranus petrec aproape jumătate de an în mers retrograd!
Ceea ce contează cu adevărat la aceste planete este momentul de schimbare a direcției – clipa în care planeta trece de la retrograd la direct (ca acum) sau invers. Atunci simțim cu adevărat impulsul, șocul energetic.
Recent, Uranus și-a schimbat direcția la începutul lui septembrie, iar acea perioadă a fost plină de evenimente neașteptate, răsturnări de situație și revelații uraniene. În iulie 2025, Neptun și-a schimbat și el direcția, iar lumea s-a confruntat cu valuri de crize umanitare și transformări colective.
Acum a venit rândul lui Pluto să agite apele.
Pe 14 octombrie 2025 – și în săptămâna care urmează – energia lui Pluto atinge apogeul. Toate privirile sunt îndreptate spre el.
Pluto nu are întotdeauna cea mai bună reputație, ca să fim sinceri. Chiar și cei care vorbesc despre „transformare” tind să se teamă de el. Când spui „Pluto”, te gândești imediat la moarte, pierdere sau finaluri.
Dar nu Pluto aduce lupta. Rezistența noastră față de Pluto o face.
Și nu ajută nici faptul că sfaturile astrologice obișnuite, atunci când se vorbește despre tranzite „dificile”, încep de obicei cu „nu”:
„Nu lua decizii. Nu semna nimic. Nu ieși din casă.”
De parcă Pluto ar fi ceva ce putem păcăli sau evita.
Când staționează, Pluto spune: „Sunt aici. Conectează-te la frecvența mea.”
Iar dacă spunem „nu, mulțumesc”, semnalul doar devine mai puternic și mai insistent. Cu cât îl ignorăm mai mult, cu atât vocea lui Pluto se amplifică – ca o sirenă care nu se oprește până nu o asculți.
Ce e de făcut?
Când Pluto vine, îl întâmpinăm. Nu fugim, ci stăm față în față cu el.
Asta poate însemna să privim direct acele lucruri care ne sperie.
Să luăm, de exemplu, frica de moarte – cea mai profundă dintre frici. În loc să o evităm, să schimbăm subiectul sau să dăm volumul televizorului mai tare, putem întreba: „De ce mi-e, de fapt, teamă?”
Când evităm anumite teme sau emoții inconfortabile, ascundem de obicei un adevăr interior pe care nu vrem – sau nu suntem pregătiți – să-l procesăm.
Pluto vrea să ne facă să-l privim în față.
Dacă îți este frică să îți pierzi locul de muncă, de exemplu, frica nu e despre serviciu în sine, ci despre supraviețuire:
„Cum îmi voi plăti facturile? Ce se va întâmpla cu familia mea?”
Toate aceste scenarii par copleșitoare și de aceea le evităm.
Mai multe detalii, pe sfatulparintilor.ro