Multi stim asta din carti, articole, cursuri, sfaturi. Teoria ca teoria, dar practica ne omoara, spune o vorba din batrani si nu degeaba.
Putini sunt parintii de adolescenti care pot afirma senin ca la ei totul este sau a fost numai lapte si miere in anii cei "nebuni", ca la ei copilul a ramas fix la fel, asa cum il stiau pana in 12 ani.
In perioada aceasta apar cele mai multe rupturi intre copii si parintii lor. Nicicand nu sunt exacerbate emotiile mai tare si de o parte si de alta, deseori din fleacuri insa uneori si din motive semnificative si majore.
Este cu atat mai dificil sa ii arati autentic adolescentului tau ca il iubesti oricum, ca il iubesti fix, dar fix asa cum este, cu tot ce inseamna asta la pachet. Insa paradoxal, acesti copii mari exact acum au cea mai mare nevoie de iubirea noastra manifestata prin gesturi, vorbe, fapte.
Acum, aici, in anii adolescentei ne dam examenul decisiv de iubire, in urma caruia se traseaza relatia dintre cei doi adulti, parinte si copilul sau devenit mare.
Acest articol exista pentru a va reaminti, in timp ce imi redefinesc la randul meu reperele de parinte, sa nu uitati sa va iubiti adolescentii exact cand poate au facut-o lata, in conceptia si dupa standardele si valorile voastre, atunci cand cine stie ce spun care va scoate din minti, atunci cand cine stie ce nu fac si va trimit in cele mai negre scenarii.
Noi, ca parinti, avem un set foarte clar de asteptari – din pacate – de la acesti copii, stim foarte clar ce e bine si ce nu, ce au voie si ce nu, de la ce varsta e ok sa incerce experienta x si ce alte experiente nu ar trebui deloc sa traiasca, spre binele lor, credem noi. Am trecut si noi prin atatea, am mostenit la randul nostru multe modele de educatie de la parintii nostri si ne simtim responsabili si indrepatiti sa ne modelam adolescentii cum simtim ca e mai bine pentru ei.
Ghinion, insa.
Multi dintre ei ne confrunta cu toate temerile noastre si scenariile de groaza pe care sub nicio forma nu doream sau credeam ca le vom trai.
De la note slabe la fugit de acasa doar pentru o replica a parintelui, de la o criza de isterie a copilului terminata cu o alta criza de nervi a parintelui care ii sparge telefonul de furie, de la incercari de fumat pana la rebeliuni, chiulit, mintit si obraznicii la tot pasul, intram intr-o morisca si un taifun de parca am fi in casa lui Dorothy din "Vrajitorul din Oz", fara sa stim cand, unde si cum se va reaseza casa si viata noastra cu tot ce e in ea.
Multi o luam personal, ne devalorizam ca uite, nu am fost in stare sa fim parinti capabili si de succes, de s-a ajuns "aici", de la caz la caz. Altii ne surprindem reactionand emotional si agresiv, deteriorand mai tare relatia.
Insa in tot acest timp, uitam sa intelegem acesti copii. Poate pentru ca nu stim cum.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
facebook
twitter
