POVESTEA „regelui canalelor” din Bucureşti, supranumit Bruce Lee

„Casa Jurnalistului” au realizat un fotoreportaj cu un personaj putin cunoscut bucurestenilor, Bruce Lee, zis şi „Regele canalelor”. Nu poarta coroana, ci lanturi groase de zeci de kilograme şi este tatuat pe tot corpul. Privit ca un monstru sau ca un scelerat de lumea de la suprafata care se da din calea lui atunci cand el „bantuie” trotuarele Capitalei, Bruce Lee e văzut ca un zeu in subteran. I se spune „tata” pentru ca el a instaurat ordinea si legea in canalele Capitalei. Regulile sale sunt urmate cu strictete de copiii sau adultii care ajung in subteran.

„Bruce Lee”, pe numele lui adevărat Florin Cora, provine din Râmnicu Vâlcea. Mama l-a abandonat la trei zile de la naştere. A stat prin casele de copii din Băbeni, Târgu Jiu și Bistrița, a făcut opt clase la o școală specială, apoi a intrat la profesională. După Revoluţie, din cauza unor scandaluri în care a fost implicat, a fost nevoit să amandoneze şcoala. A trăit o vreme pe străzi în Râmnicu Vâlcea.

„N-aveam ce mânca, dar nici să fur nu știam. Mergeam pe gârlă și prindeam pește. Dădeam solzii ăia jos, îi spărgeam și-i mâncam așa. Mă duceam prin balcoane, mai furam de la țărani, dar nu eram spărgător. Până s-ajung în București, eu nu știam să fur”, povesteşte bărbatul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În ’90 s-a urcat în tren şi a venit la Bucureşti, unde s-a apucat de furat. Mergea la cerșit, spărgea magazine, orice era nevoie ca să-i țină pe „șefi” fericiți.

„Doar că eu am fost dintotdeauna cu o secundă mai deștept ca ei. Mai întâi, am intrat pe sub pielea lor, apoi mi-am format banda mea proprie și, fiind bun luptător de stradă, i-am spart pe toți și le-am luat locul. Într-un cuvânt, i-am culcat, pentru că nu-mi plăcea cum se poartă cu noi, și-am luat eu totul. Am ajuns șeful canalelor. Și nu doar în Dristor. În tot Bucureștiul”.

„De mic copil am trăit în canale. Eu sunt singurul care a reușit să fac ceva pentru oamenii străzii. Sub dominația mea, toată lumea are banul lui, are ce mânca. De bine de rău, au tot ce le trebuie. De la lumină, căldură, o vorbă părintească, o înțelegere. Oamenii de-afară sunt distanți între ei. E mai greu de înțeles ce facem noi aici. Dar dacă-ți spune fiecare povestea lui, cum și-a petrecut toți anii ăștia alături de mine, n-ai să crezi.”, le-a spus tânărul celor de la Casa Jurnalistului.

Ajuns la putere, și-a clădit propria bandă cu reguli și metode de făcut bani.

„Urmăream gurile de canal și făceam traseele care duceau la parcările de mașini. Ieșeam noaptea din canale ca bezmeticii. Legam o bujie pe șiret și luam încă zece băieți după mine. Eu spărgeam geamurile, ăștia intrau și luau tot ce găseau de valoare. Casetofon, scule, tot. Făceam 30-40 de mașini, apoi ne retrăgeam cu totul în canal, puneam capacul la loc, nimeni nu știa nimic. Aveam depozit de țigări, sucuri, alimente, tot ce voiai. Eu nu vindeam. Le depozitam în canal și cui îi era foame sau voia să se îmbrace, se ducea la un băiat care ținea inventarul”, mai povesteste bărbatul.

Citeşte întreaga poveste pe Casa jurnalistului