Ion Iliescu a pledat pentru o societate matură, lipsită de resentimente, în care votul și convingerile politice să nu mai dezbine. A dorit ca România să fie văzută nu doar ca „o țară de la Est”, ci ca parte a comunității euroatlantice, o societate a demnității umane și a toleranței.
„Unii dintre dumneavoastră nu erați născuți când eu deveneam primul președinte al unei țări democrate, numite România. M-aș bucura ca atunci când votați să vă gândiți la lumea pe care nu ați trăit-o, atunci când munciți, să vă bucurați că o faceți uman și din libertate, atunci când vedeți ura oamenilor împotriva oamenilor, să nu cunoașteți vreodată durerea de la Canal, din gulag și din lagăr, dar de care trebuie să vă amintiți ca să aveți o miză în păstrarea democrației.
Chiar dacă nu ne cunoaștem biografiile, viețile și traumele, știm doar că trăim împreună pe un pământ care înseamnă ceva mai mult decât locul în care s-a întâmplat să ne naștem toți. Înseamnă un contract social care ne obligă la coerență și la libertate. Am nădejdea că nu veți lăsa democrația să fie falsificată; că 1989 va fi, pentru voi toți, ceva mai mult decât un eveniment hulit al manualelor de istorie, dar care totuși a făcut posibil dispariția dictaturii lui Ceaușescu și sfârșitul comunismului în România.
Sper că politica României va fi întemeiată mai puțin pe judecăți de gust și mai mult pe judecăți de rațiune, că judecățile de credință se vor face în numele lui Dumnezeu, în biserici, cu deplină toleranță a oamenilor față de oameni, iar acțiunile politice se vor face în sfera publică, în numele demnității umane, cu deplină luciditate.
Vă doresc o lume fără resentiment, maturitatea să nu vă urâți pentru votul și opțiunile voastre, bucuria de a fi împreună cu cât mai puține sacrificii, mulțumirea că nu suntem doar o țară de la Est, ci o societate euro-atlantică, așa cum merităm și meritați. Sper și cred că toate acestea sunt posibile, pentru că știu președintele cărei țări am fost, pe care am slujit-o cu demnitate”, a spus fostul șef al statului înainte de a se stinge din viață, la podcast-ul lui Ionuţ Vulpescu.
Citeşte şi: Carmen Harra, despre destinul numerologic al lui Ion Iliescu. „A murit sub incidenţa cifrei 4”
Ion Iliescu a mărturisit că nu s-a temut de moarte. Dincolo de bilanțul politic, a vorbit cu seninătate despre viață ca despre o călătorie trăită din plin, cu bune și rele, dar fără regrete.
„Nu mi-a fost frică de viață, și poate tocmai asta face relația cu moartea să fie una decentă. Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social-media mi-a prelungit viața…
Îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut și nu mai ai timp să salvezi ceva din ceea ce ai gândit pentru tine sau pentru alții. Dar eu am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru România, și nu am vreo părere de rău că nu am apucat să îi ofer un drum euroatlantic și democratic. Dimpotrivă. În rest, moartea e o experiență metafizică.
Îi sunt recunoscător Ninei, partenera meu de drum lung. Viața noastră împreună nu a fost despre noi, decât la această senectute; a fost despre alții, despre România, despre societatea pe care am vrut să o lăsăm în urma noastră, lucidă și rațională.
Rețeta nu e să ai o viață fabuloasă și fericită pe care să o urmărești cu imaginația, ci o viață pragmatică și pe cât cu putință lucidă și mulțumitoare, pe care să o construiești cu rațiunea. Imaginația a făcut multă lume nefericită. În rest, frica de moarte echivalează cu frica de a fi om. Face parte din ontologia noastră. Să nu ne fie frică să fim oameni”, a mai adăugat Ion Iliescu.
Ion Iliescu s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani, pe data de 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”. Fostul președinte al României era internat din luna iunie și suferea de cancer la plămâni.