Un cercetător ucrainean, adevărul câinii albaștri de la Cernobîl: „Nu s-au colorat de la radiații, este o prostie”

Câinii albaștri de la Cernobîl nu sunt colorați de la radiații, spune șeful Consiliului Științific și Tehnic al Institutului de Cercetare și Dezvoltare din Cernobîl, Serhii Kireev.

Citește și: Alertă nucleară lângă România. Ucraina declară situatie de urgenţă la Cernobîl după bombardamentele dronelor din Rusia

Adevărul despre câinii albaștri de la Cernobîl

„Nu s-au colorat de la radiații. Este o prostie. Câinii au fost sterilizaţi pentru a nu se mai reproduce necontrolat”, a transmis Serhii Kireev, potrivit Agerpres.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Kireev conduce compania de stat responsabilă de monitorizarea zonei, Ecocenter. Colorantul albastru este aplicat patrupedelor care au fost supuse procedurii de sterilizare pentru a fi vizibili şi mai uşor de identificat. „Colorantul este inofensiv pentru acești câini”, a dat asigurări Kireev.

Alte articole

Cod roșu la Cernobîl! Incendiu puternic în zona ce înconjoară centrala nucleară și teritoriile puternic contaminate după dezastrul din 1986!

Ucraina cere negocieri directe de pace cu Rusia. Anunţul lui Volodimir Zelenski la 40 de ani de la catastrofa de la Cernobîl

Explozia reactorului de la Cernobîl din aprilie 1986, cel mai grav dezastru nuclear civil, a dus la evacuarea satelor din jur și la probleme de sănătate pentru mii de oameni. Zona găzduiește astăzi o populație mare de câini fără stăpân.

Un studiu publicat în revista Science Advances, realizat de Universitatea din Carolina de Sud și Institutul Național pentru Cercetarea Genomului Uman din SUA, s-a bazat pe analiza ADN-ului a 302 câini din zona de excludere de la Cernobîl și pe comparația acestuia cu cel al câinilor din afara regiunii contaminate.

Rezultatele au fost surprinzătoare: între cele două grupuri există diferențe genetice semnificative care afectează funcții esențiale precum repararea ADN-ului, sistemul imunitar și metabolismul. În particular, genele ATM, TP53 și XRCC4, cunoscute pentru rolul lor în răspunsul la daunele produse de radiații, au variante distincte la câinii expuși.

Aceste schimbări sugerează existența unei presiuni naturale de selecție care favorizează supraviețuirea în mediul extrem contaminat. Mai mult, câinii din zona de excludere formează grupuri genetice diferite față de cei din orașul Cernobîl sau din satele din apropiere, ceea ce confirmă adaptarea evolutivă specifică a populației din zonă.

În plus, cercetătorii au observat că blana câinilor din Cernobîl are o pigmentație mai închisă, asociată cu modificări genetice la nivelul genei MC1R, o adaptare similară fiind raportată și la broaștele din regiune. Modificările legate de reglarea imunității, precum cele implicate în gena TLR4, ajută la combaterea stresului oxidativ provocat de radiații. Astfel, sistemul imunitar al acestor câini evoluează pentru a face față continuu agresiunilor mediului radioactiv.