Produsul este realizat din fileuri dorsale de sturioni proveniţi din acvacultură, iar înregistrarea la nivel european confirmă atât metoda tradiţională de preparare, cât şi legătura cu judeţul Tulcea, aria geografică definită pentru această specialitate.
„Acest soi de sturioni posedă caracteristici dezirabile, deoarece dieta lor seamănă cu cea a sturionilor sălbatici, în timp ce trăiesc în condiţii favorabile creşterii şi reproducerii într-un mediu controlat, fără contaminanţi. Filetat, jupuit şi porţionat manual, file-ul are o structură compactă pentru feliere uşoară.
Procesul de fabricaţie include sărarea cu un amestec de sare gemă şi zahăr, uscarea pentru a obţine consistenţă cu o umiditate reziduală de cel puţin 35% şi afumarea cu lemn de esenţă tare pentru a spori aroma şi culoarea. Gustul dulce-sărat este însoţit de un gust cărnos specific sturionilor”, precizează Comisia Europeană, potrivit Digi 24.
Indicaţia geografică protejată atestă legătura dintre produs şi regiunea de provenienţă, în situaţiile în care o anumită calitate sau reputaţie este atribuită originii geografice.
„Pentru a beneficia de această etichetă de calitate, cel puţin una dintre etapele de producţie, prelucrare sau preparare trebuie să aibă loc în regiune. Aria geografică a batogului de sturion este aria judeţului Tulcea, conform organizării administrative a României. Aceasta include Delta Dunării şi gurile Dunării cu ieşire la Marea Neagră”, transmit reprezentanții Ministerului Agriculturii.
Din 2006, România aplică un regim de prohibiţie a pescuitului sturionilor în habitatele naturale, inclusiv în Delta Dunării.
Anterior includerii batogului de sturion pe lista produselor UE, România avea 12 alimente cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP):
Magiun de prune de Topoloveni,
Salam de Sibiu,
Novac afumat din Ţl europenara Bârsei,
Scrumbie afumată de Dunăre,
Telemea de Sibiu,
Cârnaţi de Pleşcoi,
Caşcaval de Săveni,
Salata cu icre de ştiucă de Tulcea,
Plăcintă dobrogeană,
Pită de Pecica,
Salinate de Turda,
Cârnaţii din topor din Vâlcea.