Un nou transplant de cord în România. Operaţia a durat 10 ore

Părinţii pacientului transplantat, care au aşteptat cu răbdare ieşirea medicilor din blocul operator, au mulţumit familiei bărbatului de la care a provenit inima, care a fost de acord cu donarea de organe şi şi-au exprimat întreaga compasiune.

21 oct. 2019, 19:52
Un nou transplant de cord în România. Operaţia a durat 10 ore

O echipă de specialişti condusă de şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant (IUBCvT) Târgu Mureş, profesor doctor Horaţiu Suciu, a efectuat, luni, al şaselea transplant de cord din acest an din România, o intervenţie care a durat mai bine de 10 ore.

„Am încheiat o intervenţie chirurgicală de transplant cardiac la un bărbat de 42 de ani din Bucureşti, aflat într-o stare extrem de gravă de insuficienţă cardiacă. Practic, cu spitalizări repetate la intervale de sub o lună, pacientul avea nevoie de internări pentru a fi compensat, fiind într-o stare avansată de insuficienţă cardiacă. Acest cord a venit ca o şansă pentru a-şi putea să-şi continue viaţa. Cordul a venit de la Baia Mare, a fost prelevat de o echipă din centrul nostru şi a fost transportat cu un avion SMURD. Evoluţia este încurajatoare, sperăm în continuare să fie bună. A fost o intervenţie care a durat destul de mult, mai mult decât de obicei, a durat mai mult de 10 ore. Dar suntem optimişti într-un rezultat bun. Nu trebuie să uităm că în aceste situaţii sunt pacienţi aflaţi la limita supravieţuirii şi care trebuie să suporte astfel de intervenţii pentru a avea o şansă la viaţă. Este al şaselea transplant din acest an, este o cifră care ne menţine în continuare în acea zonă între 6 şi 10 transplanturi pe an. Nu cred că mai are rost să spunem că este foarte puţin pentru o ţară, pentru un centru este acceptabil, dar e mult sub posibilităţile noastre, ne-am dori să facem mai multe, pentru că pe listele noastre sunt mulţi pacienţi, foarte mulţi tineri cu astfel de patologii ameninţătoare de viaţă, care trebuie soluţionate prin aceste intervenţii”, a declarat dr. Suciu, la finalul intervenţiei.

Bărbatul de 42 de ani transplantat luni a fost întâlnit în urmă cu câteva zile de către dr. Horaţiu Suciu într-un spital din Bucureşti, unde era internat în stare gravă, cu puţine şanse de transplant, având o grupă foarte rară de sânge, însă doar după câteva zile a fost prelevat un cord compatibil cu grupa sangvină a acestuia.

„Fiind o grupă rară de sânge, nu poate primi decât de la grupa lui sânge. Nu am avut de foarte mult timp acest tip de cord din grupa respectivă. (…) Întâmplarea face că, fiind în vizită într-un spital din Bucureşti, l-am văzut, era internat pentru o decompensare. Întâmplarea a făcut ca numai după câteva zile să vină acest cord”, a spus doctorul.

Potrivit medicului Horaţiu Suciu, cordul a fost prelevat la spitalul din Baia Mare, care, susţine el, a dovedit că a înţeles importanţa donării de organe şi a făcut mari progrese, atât în ceea ce priveşte identificarea donatorilor, cât şi în privinţa îngrijirii lor.

„Avem doar cuvinte de laudă la adresa colegilor de la Baia Mare. (…) Familia, întotdeauna am menţionat această jertfă, tragedia lor a salvat aceste vieţi. Este un confort mic, dar el există, că o parte din cel drag continuă să trăiască în trupul altuia şi sper ca acest lucru să fie o mângâiere pentru suferinţa lor”, a afirmat dr. Horaţiu Suciu.

Părinţii pacientului transplantat, care au aşteptat cu răbdare ieşirea medicilor din blocul operator, au mulţumit familiei bărbatului de la care a provenit inima, care a fost de acord cu donarea de organe şi şi-au exprimat întreaga compasiune.

„Familia care a fost de acord să doneze acest organ – ne pare rău pentru ei, prin ce trec. Ziua aceasta a fost îngrozitoare. (…) De patru ani suferă de această boală, dar s-a tot agravat. (…) Cel mai rău a început să se simtă din luna mai, am tot sperat, până la urmă… Ne-a spus doctorul să aşteptăm, fiindcă primele două-trei zile sunt cele mai critice. Nu poţi să îţi pierzi speranţa, dacă ai pierdut speranţa, ai pierdut tot. (…) Cel mai greu pentru el a fost să stea acasă, să nu mai lucreze. Poate dacă ai o vârstă mai înaintată accepţi mai uşor, dar pentru el a fost un şoc. A fost o operaţia foarte lungă, dar am sperat tot timpul, nu am crezut că lucrurile vor avea o altă întorsătură, pentru că noi, ca părinţi, nu avem voie să gândim altfel”, au spus părinţii.