Un oraș cu rădăcinile sufocate: criza spațiului verde în București

Mirajul cifrelor oficiale și realitatea din teren

Conform recomandărilor Uniunii Europene, un oraș sănătos ar trebui să ofere locuitorilor săi cel puțin 26 de metri pătrați de spațiu verde public. Organizația Mondială a Sănătății este și mai generoasă, propunând un standard de 50 mp/locuitor. Bucureștiul real, cel al cartierelor dense și al străzilor fără copaci, oferă, în cel mai optimist caz, între 7 și 10 metri pătrați.

Cum se ajunge atunci la cifrele oficiale, care indică uneori peste 20 mp/locuitor? Printr-o contabilitate „creativă”. Aceste rapoarte cosmetizate includ în calcul suprafețe de care cetățeanul de rând nu beneficiază real, cum sunt pădurile de la marginea orașului, concret, cazul Pădurii Băneasa care face din Sectorul 1 doar pe hârtie un sector verde, suprafața reală de spațiu verde fiind considerabil sub alte sectoare. Această realitate este perpetuată de nefinalizarea și nerespectarea Registrului Spațiilor Verzi, un instrument administrativ esențial, cerut prin Legea 24/2007, dar care a rămas, în mare parte, un proiect neterminat.

Cum a ajuns Capitala să se asfixieze?

Criza actuală este rezultatul direct al deceniilor de dezvoltare haotică și de o lipsă a investițiilor în spațiile verzi de calitate. Începând cu anii 2000, numeroase terenuri care funcționau ca oaze de verdeață au fost retrocedate și apoi au ieșit din circuitul public, fiind vândute dezvoltatorilor. Mai mult, cu un oraș în continuă dezvoltare, presiunea spațiilor de locuit a contribuit la diminuarea suprafețelor de spațiu verde.

Și, poate cel mai important aspect, lipsa de viziune administrativă: În absența unui plan urbanistic general (PUG) actualizat și respectat, și fără o strategie dedicată extinderii rețelei de spații verzi, deciziile au fost lăsate la voia întâmplării sau a inițiativelor izolate – sectorul 3 comunică plantări de peste 10.000 de copaci în fiecare an. Rezultatul? Cartiere-dormitor întregi, precum Prelungirea Ghencea, Militari Residence sau zone ca Popești-Leordeni, fără parcuri în apropiere, fără spații verzi.

Există și exemple pozitive în Capitală

Și totuși, în acest peisaj arid, există dovezi că se poate. În 2020, în Sectorul 3, a fost inaugurat primul și cel mai mare parc de după Revoluție construit în București – Parcul Teilor, un spațiu de 7 hectare creat de la zero, cu lac, alei și zone de recreere, dând un motiv și altor administrații să urmeze exemplu. A urmat Sectorul 4, care e construit Parcul Tudor Arghezi, de aproximativ 4 Ha, și Sectorul 6, cu Parcul Liniei, cu aproape 3,5 hectare de spațiu verde.

Strategii pentru un oraș care respiră

Parcul Teilor, Parcul Tudor Arghezi și Parcul Liniei nu pot rezolva singure deficitul cronic al Bucureștiului. Ele trebuie să devină însă catalizatori pentru o strategie coerentă și finanțată corespunzător la nivelul întregii Capitale. Un plan viabil ar trebui să includă:

1. Finalizarea registrului spațiilor verzi: Pentru a avea o imagine clară și onestă a situației și pentru a proteja legal terenurile existente.
2. Parcuri „de buzunar”: Pe lângă parcuri mari, orașul are nevoie de o rețea de micro-spații verzi („pocket parks”), create prin reamenajarea unor terenuri virane sau a unor parcări de suprafață ineficiente.
3. Conversia zonelor industriale abandonate: Identificarea și transformarea fostelor platforme industriale în parcuri și zone de agrement
4. Protejarea și extinderea aliniamentelor stradale: Fiecare copac matur este un aparat de aer condiționat natural. Plantările masive și protejarea copacilor existenți sunt esențiale pentru combaterea insulei de căldură.
5. Înverzirea clădirilor: Încurajarea, inclusiv prin facilități fiscale, a proiectelor care includ acoperișuri verzi sau fațade vegetale, contribuind la un microclimat mai bun.