Este inginerul Daniel Moise, proiectantul construcției, dar și membru al echipei STRABAG care a edificat pasajul. Spune că e mândru de lucrare care este „și prima pe care am realizat-o în calitate de coordonator de proiectare în cadrul firmei STRABAG. Pe lângă asta, totul s-a terminat înainte de termen, pasajul arată și se prezintă foarte bine, rezolvând o problemă teribilă de trafic pe care o aveau locuitorii din această zonă”.

O lucrare de infrastructură realizată în România, bine făcută și predată înainte de termen? Din păcate, pe plaiurile noastre este vorba despre o excepție. Daniel Moise spune că bucuria lui din ziua inaugurării nu a fost deplină, din cauză că el își propusese să predea construcția într-un termen chiar și mai scurt:

„Noi am vrut să terminăm chiar un pic mai devreme dar, din păcate, limitările legate de spațiu, unii dintre subcontractorii cu care am lucrat și constrângerile pieței au făcut ca lucrurile să nu se termine așa cum ne-am propus. S-a lucrat și iarna, iar o parte dintre grinzi au fost amplasate în ajunul Crăciunului… Dar lucrările s-au terminat, repet, cu șase luni mai devreme decât termenul din contract, fără niciun rabat la exigențele de calitate. Și aici, la capitolul calitate, lucrurile au ieșit foarte bine în condițiile în care timpul foarte scurt și spațiul restrâns amenințau îndeplinirea unor condiții estetice. Insa la final, totul arată foarte bine!”

Pentru un navigator, încheierea cu bine a unei curse stârnește sentimente pe moment. Tot așa, medicul care vindecă are sentimentul împlinirii când reîntâlnește pacientul însănătoșit. Sau mecanicul atunci când vede mașina reparată funcționând ireproșabil. Ce simte un constructor atunci când traversează, ca pieton sau șofer, propriul proiect?

„E un sentiment complicat. Pe undeva poate fi frustrant faptul că o construcție de genul ăsta intră rapid, să spun așa, în anonimatul cotidian, lumea uitând ușor că a fost și un «înainte», când, cel puțin aici, traficul era dificil fără acest pasaj. Măsurătorile arătau că șoferii petreceau peste jumătate de oră pentru această traversare. Satisfacția rezolvării acestei probleme este copleșitoare!”

Inginerul Daniel Moise consideră că dacă o lucrare de infrastructură poartă și sigla STRABAG nu este publicitate, ci reprezintă garanția că totul a fost edificat conform celor mai stricte exigențe pe plan mondial.

„Din păcate, terminarea la nivelul de calitate și în termenul pe care le-am reușit noi sunt o excepție pe piața din România. Asta se întâmplă din motive care țin de întreaga industrie și de posibilitățile pe care le avem insa n-aș zice că, per ansamblu, nivelul problemelor pe care le are infrastructura din România (sau execuția de infrastructură în România) este mult diferit de nivelul celor din alte state. Mai degrabă nivelul redus al investițiilor din România a dus la o evoluție mai lentă.”

Daniel Moise își pregătește teza de doctorat. El consideră criza de forță de muncă un fapt care afectează șantierele ”într-o oarecare măsură”. Dar există o criză de oameni în mediul academic, lipsă discretă, care afectează grav viitorul, deoarece absolvenții „de succes” optează de la început pentru firmele mari, lăsând mediul academic să se confrunte cu o criză de specialiști potriviți pentru cercetare și pregătirea profesională a viitorilor ingineri. „Astfel, facultățile au la dispoziție profesori fără prea mare dispoziție pentru cercetare si performanță științifică”.

Inginerul Daniel Moise spune că o construcție nu este o mașină, care poate fi produsă oriunde și vândută în celălalt colț al lumii.

„O lucrare de infrastructură este legată nebănuit de mult de locul în care se ridică. De la muncitori, la materiale, solicitări și chiar peisajul, toate sunt strict legate de țară, județ și chiar oraș. Pasajul ăsta este unul românesc și bucureștean. STRABAG reprezintă doar garanția lucrului bine făcut.”

Inginerul mai spune că până și el, „stăpânul calculelor” din ecuația pasajului, a fost încântat să vadă cum traficul din zilele următoare deschiderii a depășit estimările, cu succes din partea structurii. „Este o construcție efectuată conform standardelor europene și a fost gândită să facă față inclusiv traficului militar.”

Discuția noastră „din trafic” trebuie să se încheie. Inginerul este și tată și trebuie să-și ia copilul de la școală.

Îmi aduc aminte că, la câteva zile după ce s-a inaugurat pasajul, copilul meu discuta la școală cu colegii care veneau din Mogoșoaia. Și, neștiind că eu eram unul din cei care lucraseră la acest pasaj, spuneau că au văzut că s-au schimbat lucrurile foarte mult. Să auzi așa ceva din partea unui copil de șapte-opt ani e un mare motiv de satisfacție. E tot ce contează!