Un român de la Oxford a descoperit că banalul Propranolol pentru hipertensiune combate… rasismul

Aceasta este „jumătatea plină” a paharului, care se referă la prejudecăţile rasiste din subconştientul unei persoane. „Jumătatea goală” arată însă că propranololul nu este eficient în aceeaşi măsură când este vorba despre atitudinea conştientă a subiecţilor despre rasism, scrie Le Figaro.

La studiu a participat un număr restrâns de subiecţi – 36 de voluntari, bărbaţi „albi” – după cum precizează Le Figaro, citând la rândul său presa britanică, între care şi publicaţia The Independent. Pe cât de promiţătoare sunt în aparenţă rezultatele acestui studiu, pe atât de tulburătoare par a fi, pentru că deschid calea numeroarelor întrebări privind partea etică a problemei.

„Deja unele persoane şi-au pus întrebarea dacă ar trebui folosit propranololul pentru vindecarea concepţiilor rasiste”, a afirmat Sylvia Terbeck, cercetător în cadrul secţiei de Psihologie Experimentală a Universităţii Oxford, care a participat la studiul ale cărui rezultate au fost publicate în revista de specialitate  Psychopharmacology.

Şi mai interesant este faptul că unul dintre coautorii studiului este un profesor  de origine română, Julian Săvulescu, de la universitatea Oxford. „Cercetarea biologică ce urmăreşte să îi facă pe oameni superiori din punct de vedere moral are o istorie mai întunecată”, afirma el recent pentru The Independent. „Propranololul nu este un medicament împotriva rasismului, dar cum mulţi oameni se tratează cu acest medicament ce poate avea şi efecte de ordin moral, noi trebuie să identificăm şi să studiem aceste efecte secundare”.

Alte articole

Caz de rasism în Bucureşti: o studentă la Medicină din Camerun, refuzată de o şoferiţă de ride-sharing. „Ce cauţi în România?”

Declarații dezgustătoare ale tânărului care a agresat un livrator bengalez în București: ”Nu pot respira același aer cu subumanii ăștia”

În ultima vreme, unele dintre explicaţiile şi părerile cât se poate de serioase şi dezinhibate făcute de Julian Săvulescu, profesor de Filosofie şi Bioetică la Oxford şi directorul Centrului Oxford Uheiro de Etica Aplicată, au stârnit unele controverse.

De pildă, în mai 2010, Săvulescu declara în The Economist, cu prilejul creării celulei sintetice cu ajutorul computerului, de către o echipă condusă de biologul Craig Venter şi de microbiologul Hamilton Smith, câştigător al Premiu Nobel pentru Medicină în 1978, că „societatea noastră practică deja eugenia atunci cand face testele de detectare a sindromului Down la gravide” .Săvulescu este de părere că „eugenia liberală este orientată spre beneficiul oamenilor testaţi(…) pentru a le permite să aibă copii sănătoşi”.

De curând, prestigioasa publicaţie condusă de el, Journal of Medical Ethics, a găzduit în paginile sale un articol şocant, depre dreptul de a ucide nou-născuţii nedoriţi sau cu malformaţii şi boli genetice incurabile. Articolul respectiv a fost publicat de către doi cunoscuţi ai lui Săvulescu, profesorii Alberto Giubilini şi Francesca Minerva de la Universitaea Melbourne. Săvulescu a declarat că cei doi autori au primit ameninţări cu moartea după publicarea articolului, din partea unor “fanatici ce se opun valorilor unei societăţi liberale”.