Un tânăr din SUA a trăit trei luni într-o mașină abia cumpărată pentru a lucra la compania Google, în condițiile în care nu își permitea, efectiv, să locuiască în regiunea San Francisco, unde prețurile sunt unele exorbitante.
În cadrul interviului la Google, tânărul i-a mințit pe angajatori că are familie în Bay Area, în statul California, astfel că poate lucra acolo, însă acest lucru nu era deloc adevărat, el locuind în Santa Barbara, la 480 de kilometri distanță. A fost surprins să vadă că a obținut locul de muncă, iar acum a trebuit să caute soluții.
„Am familie în Bay Area, așa că pot lucra în zonă, i-am spus managerului de recrutare în timpul unui interviu la Google. Nu era adevărat, dar am mințit pentru că locuiam în acel moment în Santa Barbara, la aproximativ 480 km de sediul principal al Google din Mountain View, California. Știam că va trebui să lucrez la birou, dar îmi doream cu adevărat acel job.
Era 2019, domeniul inteligenței artificiale era în creștere, iar acest rol contractual la Google părea calea mea de intrare. Mi-am spus că, dacă reușesc să obțin jobul, voi găsi o soluție pentru locuință mai târziu. Din fericire, am fost angajat. Din păcate, să găsesc unde să locuiesc și cum să-mi permit asta nu a fost atât de simplu”, a transmis tânărul.
Pentru că chiria era de 3.600 de dolari pe lună, tânărul ce a început să lucreze la Google a început să caute soluții. Și-a vândut motocicleta și și-a cumpărat un Volvo din 2005.
„Găsirea unui apartament mai aproape de birourile Google nu părea o opțiune. În primul rând, am aflat că nu aș putea să rup contractul de închiriere din Santa Barbara, care mai avea aproximativ patru luni. În plus, chiria din Bay Area părea exorbitantă. La acea vreme, costul mediu al unui apartament cu un dormitor în San Francisco era de 3.600 $ pe lună. Nici în Santa Barbara nu era ieftin, iar eu nu câștigam suficient pentru a plăti două chirii simultan.
Totuși, creierul meu a început să caute soluții. Aveam nevoie cu adevărat de un apartament întreg? La acea vreme, Google oferea mâncare gratuită, sală de sport, dușuri și chiar spălătorie în campus. Având acces la toate aceste facilități, poate aș fi putut locui doar în mașină.
Singura problemă? Foloseam o motocicletă pentru transport. Așa că am avut mai puțin de o lună să găsesc un vehicul nou. Am vândut motocicleta și m-am pregătit să fac dintr-un Volvo din 2005 casa mea.”, a mai precizat tânărul angajat la Google.
„În săptămânile următoare, am căutat o mașină second-hand și m-am oprit la un Volvo din 2005 la un preț rezonabil. Am vândut motocicleta pentru a acoperi costurile și am decis să locuiesc în mașină până se termina contractul din Santa Barbara. Pentru a pregăti spațiul, am făcut inserții din carton pentru geamuri, cu fetru negru pe o parte și izolație termică pe cealaltă. Astfel, geamurile erau întunecate și puteam dormi fără să atrag atenția. De asemenea, păstra căldura în interior. Am cumpărat chiar și o saltea de dormit pentru a mă izola de podea.
Primele două săptămâni de muncă le-am petrecut parcat în garajul subteran al biroului Google, iar drumul până la birou dura 30 de secunde. Totuși, lucrurile nu erau perfecte.
Chiar și cu izolarea improvizată, mașina era rece. M-am săturat să mă trezesc tremurând la ora 5 dimineața, așa că am început să merg mai devreme la muncă.
Mă duceam la sală cu geanta plină de haine, făceam duș, apoi puneam rufele la spălat, pentru că existau mașini și uscătoare în campus. După câteva întâlniri, scoteam hainele din uscător, le împătuream și le puneam în portbagaj, lângă patul improvizat. Pentru a minimiza timpul petrecut în mașină după muncă, stăteam la birou și mă uitam la videoclipuri pe YouTube până la 23:00. Cred că managerul meu presupunea că fie sunt foarte dedicat, fie evit ceva acasă. Oricum, nu m-a întrebat nimic.
Din când în când, mergeam 480 km până la apartamentul din Santa Barbara pentru a dormi într-un pat adevărat în weekend și schimbam hainele din mașină ca să nu port aceleași ținute zilnic. Curând, am aflat că nu eram singurul angajat Google care locuia în mașină.”
„La aproximativ două săptămâni, m-am trezit cu bătăi în ușă și lumini de lanternă prin perdea. Paznicii au văzut improvizația mea și mi-au cerut actul de identitate. Părea scuzabil și mi-au spus că nu pot dormi acolo. Din fericire, am găsit un alt loc de parcare în campus, lângă câteva rulote, situat între două zone de securitate, unde m-am simțit în siguranță.
Mai aveam puțin peste două luni până la sfârșitul contractului din Santa Barbara. Când acesta s-a terminat, am convins managerul să mă transfere la biroul din New York. Chiria nu era mult mai ieftină decât în Bay Area, dar nu mai aveam nevoie de mașină, așa că am putut vinde Volvo-ul și folosi banii pentru garanția unui studio în Manhattan.
În ultima mea zi ca „locatar auto”, am rămas mai târziu la birou și am început o conversație cu un coleg. I-am spus că am o confesiune: singurul motiv pentru care stăteam mereu târziu la birou era că dormisem în mașină în ultimele trei luni. Ochii i s-au luminat și m-a întrebat dacă dormeam într-un Volvo. Am confirmat, iar el mi-a spus că el locuia în rulota parcată mereu lângă a mea. Eram vecini.
Am aflat că nu eram singurii care locuiau în mașini pe campusul Google. A invitat să particip la o întâlnire lunară în aceeași seară, unde am întâlnit aproximativ o duzină de colegi care făceau același lucru. Am împărtășit experiențe despre cele mai bune săli de sport de dimineață și cele mai bune cafenele pentru o cină târzie.”
„Privind în urmă, am sentimente mixte. Pe de o parte, jobul a lansat cariera mea în tehnologie și am făcut tot ce a fost necesar pentru a-l obține.
Pe de altă parte, a fost o lecție de viață să întâlnesc atât de mulți oameni care locuiau în mașini în timp ce lucrau pentru o mare companie tech. Aceasta reflectă cât de scump este să trăiești în această parte a Californiei.
Citește și : Infirmier condamnat în Germania pentru uciderea a 10 pacienţi aflaţi în stadiu terminal. Ce sentinţă a primit
Costul vieții în Bay Area depășește media națională, făcând dificil pentru oricine să aibă un trai confortabil fără un salariu impresionant sau fără o navetă lungă și obositoare. Chiar dacă nu plăteam chiria din Santa Barbara, probabil că mi-ar fi fost greu să mă descurc.
Nu regret că am locuit câteva luni în mașină ca să obțin jobul dorit și sunt recunoscător că situația a fost temporară. În plus, am avut mereu un apartament unde să îmi depozitez lucrurile. Totuși, mi-aș fi dorit să fi existat alte opțiuni și empatizez cu oricine se află în aceeași situație”, a relatat tânărul într-un articol publicat de Business Insider.