Unul dintre cele mai mari situri cu fosile din Europa poate fi vizitat FOTO

„Mergeam pe un covor de oase. Nu am văzut aşa ceva în viaţa mea„, povesteşte responsabilul lucrărilor de conservare ale sitului, directorul Muzeului de Istorie Naturală din Toulouse, Francis Duranthon, rememorând descoperirea acestui sit paleontologic în 1988.

Paleontologii au fost chemaţi la faţa locului de muncitorii de la o carieră de calcar situată în apropiere de Montréal-du-Gers, unde o explozie controlată a împrăştiat peste tot oseminte fosile.

Douăzeci de ani mai târziu, bilanţul săpăturilor este impresionant: peste 20.000 de oseminte identificate, aparţinând unui număr de 90 de specii, dintre care 4 specii necunoscute până în acel moment. „Unul dintre siturile fosiliere cele mai bogate din Europa”, conform lui Duranthon.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Depozitul de fosile de la Montréal-du-Gers – 1,5 ha dintre care doar 400 m2 au fost degajaţi – datează din Miocen (perioadă de timp care începe acum 24 de milioane de ani şi se termină acum 5 milioane de ani) şi corespunde unei vechi mlaştini unde numeroase animale au rămas blocate şi au murit.

„Este o fotografie a vieţii din Miocen, de acum 17 milioane de ani pe când Gasconia era o junglă”, a mai comentat Duranthon.

Analiza resturilor fosile vegetale descoperite în acest loc, aşa cum sunt grăunţele de polen, permit reconstituirea climei din acea perioadă îndepărtată, o climă mai caldă şi mai umedă, cu temperaturi medii anuale de 20 de grade Celsius, faţă de 14 grade Celsius în prezent, şi precipitaţii anuale de aproape 1.500 mm faţă de 800 de mm în prezent.

În afara speciilor cunoscute de animale, paleontologii au identificat 4 specii necunoscute: două specii de porci, una de rinoceri şi o specie de cerb-girafă (Ampelomeryx ginsburgi), un cap de cerb, cu coarne, pe un trup de girafă.

Din această vară turiştii pot călători înapoi în timp cu 17 milioane de ani, participând la vizite organizate ale sitului, vor fi organizate laboratoare pentru studenţii la paleontologie dar şi pentru cei care urmează cursuri postuniversitare în acest domeniu, iar adolescenţii pot chiar participa la săpături, ajutându-i pe paleontologi să extragă noi fosile.