„In psihologie, a spune „nu” este principala resursă interioară, pe care o activezi în recuperarea indepedendenței tale și a puterii interioare. Astfel, a refuza nu este o forma de egoism, ci o modalitate de a arăta grijă și compasiune față de propria persoana, de emoțiile și dorințele tale, este consecința firească a unei prioritizări conectate în mod real la viața ta.

Pentru fiecare dintre noi, viața aduce alte provocări, iar modul în care le facem față se schimbă pe măsură ce conștientizăm cu adevărat cine suntem și ce ne dorim. Eu, cea de acum, nu mai sunt aceeași persoană cu Valentina de acum 10 ani, nici măcar cu cea de acum câteva luni. Sigur că fondul este același, că s-a păstrat esența caracterului meu, dar modul în care privesc acum evenimentele cu adevărat importante din viața mea este la fel de variat ca și experiența de zi cu zi. Iar maternitatea este una dintre experientele hotărâtoare ale evoluției unei femei. Cine spune că este unică și completă, are perfectă dreptate. Este, în această interacțiune dintre mamă și copil, atâta iubire, atâta forță, atâta implinire, că uneori te sufoci de prea mult bine și prea multă fericire, îți vine să o strigi în gura mare pe străzi, îți dorești ca toți să trăiască acest mod de a vedea viața și de a se simți completat de ființa căreia i-a dat viață.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

O americancă stabilită în România demontează stereotipurile ...

Adrian Minune, la detectorul de minciuni: „Nu ți-aș spune ...

Iar prioritățile se schimbă și ele, în functie de emoțiile pe care noua ființă le trezește în tine, în fiecare moment. La fiecare gest al său, fiecare zâmbet, fiecare grimasă, te minunezi și simți că viața ta are sens, un sens pe care singură nu l-ai fi putut construi. Sigur că relația și partenerul contează, sigur că există alte lucruri în lume, în afara maternității, sigur că viața pentru alții merge înainte și fără bebelușul meu poznaș, dar nu și pentru mine. Pentru mine, el este centrul acestui univers și fiecare zi începe și se termină cu zâmbetul lui. Dragostea aceasta pe care o întoarce către mine îmi dă aripi, nu doar să zbor, ci să analizez cu atenție ce e important și ce nu. Și este și mai ușor, să găsesc puterea de a spune „nu” atunci când orice altă activitate m-ar putea răpi de lângă el. Și realizez că poate pentru unii este greu de acceptat refuzul meu categoric – de a participa la interviuri, de a ieși în public, de a merge la evenimente, de a posta poze cu bebelușul meu sau poate chiar și de a ieși uneori cu vechi prieteni – dar am încredere că oamenii care contează în viața mea vor avea răbdare și vor înțelege deciziile mele. Și nu vor lua acest refuz drept o respingere, ci o alegere deliberata de a petrece aceste momente unice alături de singura persoană din viața mea care-i dă sens, în acest moment, și mă face fericită. Dar mai ales conștientă de responsabilitatea mea față de el. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, cu toții am fost în situația de a spune „da” pentru că am ales să punem pe altcineva în fața dorinței noastre. Am ales să nu ne manifestăm rușinea, compasiunea, reticența….am anulat rezerva față de a spune „nu” și am dat câștig de cauză celuilalt. Ne-am dorit uneori să facem frumos, alteori să salvăm aparențele, de cele mai multe ori să ajutam atât cât am putut și, rareori din conveniență, am spus „da”, când trebuia de fapt să spunem „nu”.
Nici nu mai contează cum capeți această înțelegere asupra vieții tale, cum îți descoperi forța de a ramâne puternic și responsabil față de tine și față de copilul tău…știi doar că se instaurează brusc în viața ta, dar nu în mod agresiv, ci cu împăcare și liniște, pentru că îți întărește sentimentul că ai facut singura alegere bună. Aceea de a-ți îmbogăți viața, fiind în consens cu tine, cu alegerile tale și cu oamenii pe care îi iubești mai mult decât pe tine.

Așadar, să spunem „NU”, atunci când simțim! Se poate? DA!”, a scris Valentina Pelinel pe femeide10.ro