Valentina Pelinel, amintiri despre tatăl ei: „Spunea că are mereu o bâtă pregătită”

Valentina Pelinel a spus totul despre mama și tatăl ei, cărora le-a făcut portretele-robot în cadrul unui interviu acordat publicației femeide10.ro. Frumosul manechin a mărturisit că tatăl ei a părăsit-o devreme, însă amintirea lui este și acum vie în gândurile ei.

Prima pe care a descris-o Valentina în cadrul interviului este cea mai importantă persoană pentru ea, mama ei. „Părinții mei, doi oameni înalți, frumoși, care nu treceau neobservați împreună, dar nici separat. Mama: o fire sensibilă, caldă, generoasă și foarte muncitoare; a muncit de la 16 ani (istoria se repetă, că și eu muncesc de la 15 ani) ca tehnician proiectant; muncea la serviciu și își aducea și lucrări acasă, ca să ne putem descurca cu banii (…). Blondăm cu ochi albaștri, mama a fost întotdeauna cochetă. Mi-o amintesc în bucătărie, când gătea, că se «mâzgălea» cu tot felul de fructe și alimente pasate pe față, își făcea măști și nu ieșea din casă nici să ducă gunoiul fără dungă de tuș la ochi, de care, recunosc, nici eu nu mă lipsesc foarte des”, a povestit manechinul.

Apoi a vorbit, detaliat, despre tatăl ei. „Tata, un bărbat superb, o fire libertină, partenerul meu de macao și tabinet în weekend. De multe ori renunțam la joaca cu copiii ca să mă joc cu el, pentru că îi făcea plăcere, făcea glume, râdeam și… să nu uit, ne trișam sau, mai bine spus, ne lăsam trișați unul de altul. Spunea mereu că are o bâtă pregătită pentru când mă fac mare și se va face coadă de băieți la ușă, era tare haios”, a mai relatat Valentina Pelinel.

Vedeta își amintește că tatăl ei obișnuia să o poreclească într-un fel care pe ea o „enerva”. „Îi plăcea să mă tachineze, că eram înaltă și foarte slabă, mă striga «Olive» prin casă și dacă mă enervam, îl bufnea râsul; el, de altfel, tot înalt și slab era, brunet cu ochi negri. Avea, cum se spune, «caterincă». Era gestionar și, la acea vreme, era ceva să poți să mănânci carne și mezeluri, care se dădeau cu rație și pentru care stăteai la cozi interminabile. Îmi amintesc și acum că am intrat odată în bucătărie și era un pește imens care zăcea pe linoleu și el mi-a spus: «Uite, pentru tine, scoate-i ochii, rupe-i coada, fă-i ce vrei, pentru tine l-am adus»”, a mai spus ea.

Alte articole

Valentina Pelinel rupe tăcerea despre perioada postnatală. „Nu am avut depresie, dar au fost oboseală, griji, stres”

Unde petrec sărbătorile de iarnă Valentina Pelinel și Cristi Borcea: „Facem asta pentru copii, să fie ei fericiți”

Valentina îi regretă moartea tatălui ei, despre care consideră că a plecat mult prea devreme dintre cei vii. „A fost frumos… dar a plecat prea devreme dintre noi. Un om puternic în aparență, dar foarte sensibil (plângea la filme, plângea când auzea anumite melodii și a plâns în hohote, dar nu în fața mea, când am plecat în prima și singura mea excursie, de trei zile, la Bușteni, la Vila Fraga). Deloc bolnăvicios de felul lui, tata a căzut brusc la pat la începutul anului 1996, și în aprilie, cu câteva zile înainte de ziua lui, în preajma Paștelui, s-a stins. Poate din punctul de vedere al mamei nu a fost cel mai bun bărbat, însă pentru mine a fost și va rămâne un tată bun, cum e normal”, a mărturisit vedeta.