Veste proastă pentru toţi românii înainte de Rusalii. Anunţul făcut de BNR vineri, 6 iunie 2025. Adrian Vasilescu: „Depreciere istorică”

UPDATE CURS BNR: Moneda europeană a înregistrat, vineri, o scădere ușoară față de ziua de ieri, potrivit cursului de referință anunțat de Banca Națională a României. Astăzi, un euro se tranzacționează cu 5,0422 lei, față de ziua precedentă când a fost 5,0537 lei.

Totodată, dolarul a ajuns la 4,4152 lei, de la un curs de 4,4272 lei. Lira sterlină este cotată de BNR la 5,9763 lei, de la 6,0049 lei.

Francul elvețian este cotat la 5,3743 lei, de la un curs de 5,3995 lei.

Curs BNR interbancar, vineri, 6 iunie 2025

Alte articole

Economistul Radu Georgescu avertizează: „BNR a început să arunce cu bani din elicopter pentru a ajuta băncile din România”

BNR trage un semnal de alarmă. Guvernul României a încălcat principiile prudenței fiscale: „Ar trebui să fie cunoscute oricărui absolvent de facultate econonmică”

Cotaţiile în timp real, aici

Adrian Vasilescu: Dacă BNR ar fi lăsat cursul în voia pieței, ”deprecierea leului ar fi fost cu adevărat istorică”

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, a explicat că dacă nu ar fi fost întreprinse măsuri urgente de către BNR și ar fi lăsat cursul în voia pieţei, deprecierea leului ar fi fost cu adevărat istorică.

Pe 2 iunie, BNR a comunicat nivelul rezervelor internaţionale, valute şi aur, contabilizat de-a lungul lunii mai. Era de aşteptat – după evenimentele dintre 5 şi 16 mai, care au tulburat grav pieţele valutară şi monetară – să se fi produs o scădere semnificativă a rezervelor valutare.

Analiştii, chiar şi analiştii bancari, operatorii economici, investitorii, reţelele mass-media de toate felurile, opinia publică în ansamblu au acum informaţii în plus pentru a face o evaluare relevantă a impactului mişcărilor de capital asupra rezervelor valutare. Vor putea, de asemenea, să fie corect evaluate intervenţiile Băncii Naţionale în apărarea stabilităţii leului prin vânzări semnificative de valută, atent dozate şi făcute în timpul în care era obligatoriu să fie făcute. Orice întârziere ar fi fost penalizată dur de pieţe!

Când și de ce intervine BNR
În recenta conferinţă de presă de la BNR, guvernatorul Isărescu a subliniat că este larg cunoscut faptul că, în schimburile cu alte valute, leul are – de aproape 30 de ani – curs determinat de piaţă. Un curs stabilit în raport de cererea şi oferta din piaţa valutară. Un curs care funcţionează în regim de flotare controlată. Ceea ce înseamnă că BNR, în caz de variaţii exagerate ale cererii şi ofertei, intervine în piaţă, vinde sau cumpără valută.

Intervine în scop preventiv – pentru a feri piaţa valutară de destabilizări. Sau în scop terapeutic – când se impune restabilirea echilibrelor ce tind să se deterioreze puternic şi rapid. Dar nu o face niciodată împotriva tendinţelor fundamentale ale pieţei! BNR a probat în repetate rânduri, deseori în situaţii ce evoluau pe muchie de cuţit, că are echipe performante, de profesionişti, instrumente şi strategii competitive, ce-i garantează capacitatea de a interveni operativ şi cu maximă eficienţă pentru a asigura continuitatea bunei funcţionări a pieţei valutare şi stabilitatea relativă a cursului leu/euro.

Citește și

Românii trebuie să-și schimbe banii! O nouă monedă din ianuarie 2026. Totul este oficial

Deseori însă, în dezbateri publice, au fost auzite vocile unor analişti care susţineau că stabilitatea cursului leu/euro este întreţinută artificial de BNR. Un neadevăr susţinut de ei… cu argumentul relativei stabilităţi a cursului din ultimii ani! Dar cursul – repet: un curs de piaţă – nu avea cum să fie o construcţie artificială, un „aranjament“ făcut de BNR în contrast izbitor cu realitatea pieţei valutare! De ce? Pentru că era imposibil!… Ar fi fost imposibil – în ultimii patru ani şi jumătate, de când România se confruntă cu actualul ciclu al inflaţiei globale – ca banca noastră centrală să fi vândut valută continuu pentru a menţine un curs apreciat artificial… iar rezerva de valute să crească – cum de fapt a şi crescut – cu 30 de miliarde de euro!

Starea de fapt a pieţei, în anii amintiţi, nu a fost dominată de tendinţe de depreciere a leului. Care este explicaţia? Deficitul permanent al balanţei comerciale! Dominanta pieţei valutare a fost în tot acest timp determinată de intrările de capital sub diverse forme. Intrări care au fost mai mari decât deficitul balanţei comerciale. Iar BNR a intervenit pe piaţa valutară pentru a apăra cursul leu/euro de dezechilibrări prin aprecieri ale monedei naţionale şi nu pentru a-l feri de… deprecieri. Pentru că atunci nu exista niciun pericol de depreciere.

Vezi și Veste proastă de la BNR pentru românii cu economii în euro și dolari. Anunțul făcut azi, 5 iunie 2025

Rezultatul? A fost asigurată stabilitatea cursului şi, totodată, a fost posibilă creşterea cu 30 de miliarde de euro a rezervei! În ce context real? În acela în care – cum a arătat guvernatorul, însoţindu-şi argumentele de cifre şi grafice – BNR a intervenit să descurajeze dezechilibrarea pieţei prin întărirea leului!

Banca Naţională a vândut lei şi a cumpărat valută! A obţinut, prin astfel de operaţiuni, echilibrul pieţei valutare. O stare de normalitate, de altfel, în care nici vânzătorii şi nici cumpărătorii din piaţa valutară nu aveau motive să-şi schimbe comportamentul. Fiindcă BNR a intervenit pentru ca dezechilibrele din balanţele comerciale şi de plăţi, deficitele mari deci ale acestor balanţe, să fie anihilate. Şi au fost anihilate. Au fost acoperite an de an de atragerile masive de capital.

De ce a acţionat BNR prin cumpărări de valută? A avut două scopuri de importanţă deosebită. Întâi şi întâi pentru a opri deprecierea cursului leului! Şi, apoi, pentru a majora rezervele valutare până la niveluri la care să poată fi folosite ca stăvilare in vremuri grele. Dar şi pentru a evita experienţe de felul acelora din anii 2006-2009, când aprecierea efectivă a leului a agravat situaţia balanţei comerciale şi a celei de plăţi şi a dus la creşterea explozivă şi periculoasă a creditului în valută.

Regimul de flotare controlată – pe care BNR l-a adoptat în 2005, an în care a decis şi trecerea la strategia de ţintire a inflaţiei – s-a dovedit a fi instrumentul financiar de care avea nevoie pentru a asigura rezilienţa operaţiunilor din piaţa valutară şi, desigur, adecvarea la realitatea schimbătoare. A crescut astfel rolul rezervei valutare de stâlp al credibilităţii ţării – şi implicit al BNR – pe pieţele financiare internaţionale.

Cifrele sunt certe: aceste deficite au fost finanţate din intrările importante de capitaluri. Sursele fiind dintre cele mai diferite: investiţii directe şi de portofoliu, împrumuturi angajate de stat şi de societăţile multinaţionale, vânzări în piaţa valutară. Nu a fost nicio singură plângere, nici un semnal că ar fi existat operaţiuni pe piaţa valutară pe care România să nu le fi onorat. Dacă BNR nu ar fi cumpărat surplusul de valută, dacă nu ar fi avut o preocupare continuă de a menţine rezerva valutară la nivelul celor mai înalte standarde de competitivitate, moneda naţională s-ar fi apreciat probabil până la 4,4 – 4,5 lei pentru 1 euro. Guvernatorul şi-a amintit că, în urmă cu mai mulţi ani, când cursul de schimb s-a apreciat până la 3,1 lei pentru un euro… exportatorii au protestat în faţa Băncii Naţionale. Leul, dacă se apreciază excesiv, afectează sănătatea pieţei valutare tot atât de mult cât o face deprecierea lui, chiar dacă din considerente diferite.

Ce se întâmpla cu leul dacă era lăsat în voia pieței

Pe ecranele din sala de conferinţă au fost derulate cifre şi grafice edificatoare ce probau că dacă nu ar fi fost întreprinse măsuri urgente, dacă BNR ar fi lăsat cursul în voia pieţei, deprecierea leului ar fi fost cu adevărat istorică. În plus, ar fi fost nevoie de mult timp şi de vânzări mult mai mari de valută pentru ca raportul leu-euro să fie readus la un relativ echilibru.

Comunicatul BNR din 16 mai, dat la încheierea şedinţei de politică monetară, a cuprins o primă explicaţie „în clar“ a evenimentelor dintre decembrie 2024 şi mai 2025. Tensiunile politice produseseră o inversare a mişcărilor de capital de pe piaţa financiară locală. Investitorii, care au retras capitaluri crezând că activele româneşti îşi pierd statutul tradiţional de valori sigure, au provocat un impact major asupra lichidităţii în lei, ratelor dobânzilor pe piaţa monetară şi raportului cerere-ofertă pe piaţa valutară.

Aici se impune o adnotare cu referire la investitorii care aduc valută pe pieţele noastre şi cumpără în schimb titluri guvernamentale, acţiuni, obligaţiuni. Cine sunt ei? Desigur, sunt şi persoane care acţionează individual şi care, într-un capăt al lumii, cu un calculator conectat la internet, pot să cumpere într-o clipă titluri de stat dintr-o ţară de la un alt capăt al lumii. Şi, de asemenea, tot într-o clipă, pot sa-şi retragă capitalul investit… dacă în respectiva ţară tensiuni politice ori de altă natură li-l pun în pericol. Sau doar li se pare că li-l pun în pericol. Dar cei mai mulţi dintre investitori sunt aşi ai pieţelor financiare internaţionale, fonduri de investiţii sau de pensii, companii de asigurări, bănci de investiţii. Ei, dacă nu au un apetit special pentru risc, dispar imediat ce simt vreun semn care le pune în pericol capitalul. Sau dacă nu fac parte din categoria marilor sau micilor speculatori, care sunt prezenţi de îndată acolo unde simt că se agită apele. Ei toţi sunt… piaţa financiară globală – o uriaşă reţea de canale de circulaţie, de acumulări de bani, de conexiuni.

Cu aceste pieţe – pe care informaţiile circulă mai repede decât banii şi unde schimbările de macaz se produc la fiecare adiere de vânt – se confruntă BNR în apărarea cursului de schimb al leului. În confruntarea cu aceste pieţe, acum ca şi înainte de 5 mai, piaţa valutară românească a rămas sub control. Nu s-a prăbuşit leul, cum s-a speculat în plan mediatic! Deprecierea maximă a leului, faţă de nivelul de vineri

2 mai, a fost de numai 2,5 la sută. Or, este bine cunoscut faptul că pe pieţele valu­tare, inclusiv pe acelea în care schim­burile se fac între lei şi euro, astfel de mişcări de curs în jur de 2,5 la sută se produc frecvent.

Dar agitaţia investitorilor, care s-au grăbit încă de luni 5 mai dimineaţa să schimbe lei pe valută şi să vândă pe piaţa secundară titluri de stat denominate în lei, ar fi putut fi un pericol imens de dezechilibru între cerere şi ofertă pe piaţa valutară! Dacă BNR nu ar fi fost la post! Şi, mai cu seamă, dacă nu ar fi oprit la timp deprecierea majoră a leului şi destabilizarea pieţei valutare! Pericolul a trecut, e acum istorie, dar ne-a rămas lecţia ce se cuvine s-o învăţăm bine!