Convingerea actuală generalizată este că primele zone locuite au apărut odată cu inventarea agriculturii, când omul a început să acumuleze stocuri de alimente, ceea ce i-a permis să ducă o viaţă mai sedentară.

‘Trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca această viaţă să fi început cu mult timp înainte, iar acest lucru schimbă o parte din istoria umanităţii’, explică şeful echipei de arheologi care face săpături în grota de la Tafoghalet, în partea de nord-est a Marocului.

Alte Articole

Cât costă sicriul în care a fost depus Costel Corduneanu? ...

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei ...

Până în prezent se credea că până acum 15.000 de ani, în perioada Paleoliticului Superior, când nu se dezvoltase agricultura, dieta vânătorilor se baza pe carne, un aliment care nu produce carii dentare. Abia în Neolitic, odată cu practicarea agriculturii, a început răspândirea cariilor, întrucât acestea sunt produse de consumul de alimente cu un conţinut ridicat de zahăr şi de făinoase.

Din acest motiv, echipa arheologică de la Tafoghalet a fost surprinsă când a descoperit că aproape toate cele 52 de schelete examinate prezentau carii, în cazul celor mai multe dintre ele jumătate din dinţi fiind afectaţi.

De unde au apărut aceste carii dacă alimentaţia omului se baza pe carne? Cum a fost posibil ca un vânător nomad să fie afectat de această boală bacteriană ce are nevoie de un regim alimentar constant vegetarian pe termen lung pentru a se dezvolta? Se poate ca plantele culese să fi devenit baza alimentaţiei omului, chiar înaintea afirmării agriculturii? Sunt câteva întrebări ridicate de această descoperire.

Un răspuns a venit de la Jacob Morales, specialist spaniol în arheobotanică, cel care a examinat resturile vegetale care au mai rămas în schelete şi a descoperit astfel urme de migdale şi ghinde, care conţin zahăr. Probabil că populaţia de aici era nevoită să culeagă şi să consume migdale şi ghinde tot timpul anului, inclusiv primăvara şi iarna, altfel nu ar fi putut să dezvolte atâtea carii, crede el.

Cariile descoperite la Tafoghalet, unde săpăturile arheologice au început încă din anii ’30, sunt doar o dovadă în plus a acestui presupus proces de sedentarizare, ea venind după găsirea în acelaşi loc a unor mojare folosite la sfărâmarea migdalelor şi a ghindelor. O altă dovadă a existenţei unei forme de organizare socială în respectiva zonă este şi necropola de aici, una dintre cele mai vechi din nordul Africii.

Dar deocamdată concluziile se limitează la perimetrul grotei de la Tafoghalet şi, cu toate că elementele constatate aici ar putea fi valabile pentru toată partea de nord a Africii, ele trebuie confirmate şi de alte evaluări. ‘Ceea ce nu putem afirma este că acest lucru s-a petrecut în toată lumea’, notează Morales, dar descoperirea din Maroc schimbă radical modul de abordare a arheologiei Paleoliticului.