Victor Ciutacu explică cum un grup de rezerviști speciali a ajuns să controleze frica, sentințele și destinele oamenilor cu bani și probleme. „Dacă parcurgi (fie și în diagonală) rechizitoriul lotului generalilor, îți sare-n ochi firul roșu. O sumedenie de oameni de afaceri, toți cu probleme penale grave, au simțit nevoia de a încheia contracte de consultanță, aproximativ în aceeași perioadă de timp, cu avocatul Doru Trăilă, care descărca mai departe din încasări către firma generalului SRI în rezervă Dumitru Dumbravă. Da, părintele câmpului tactic din justiție, inventatorul plicului galben care te bagă-n pușcărie sau, din contră, te scăpa de beci. Care general vira mai departe către firmele altor generalil SRI în rezervă, Florian Coldea, fostul jupân al instituției, fondatorul binomului SRI-DNA, și Elena Istode, fosta șefă a acoperiților SRI. Uite-așa s-au vărsat către pensionarii speciali, însumat, milioane peste milioane. Ba unii dintre cotizanți, cum ar fi multimilionarul Mihai Tufan, au simțit chiar nevoia să-și dea prăvăliile întru exploatare, pe șapte ani, avocatului Doru Trăilă”, spune Victor Ciutacu, în direct la România TV.
„Pentru ce toată avalanșa asta de bani prăvălită peste specialii rezerviști? În esență, ca să nu ne mai dăm după cireș, pentru protecție, trafic de influență, succes în viață și, mai ales, în instanțe. În termeni de spoială intelectuală, rezultatul final era poreclit optimizare. Care se obținea, susțin procurorii DNA în rechizitoriu, ori prin interacțiunea directă a generalului Dumbravă cu magistrații pe care-i controla sau la care avea întări lucrative, ori prin frăgezirea lor, cu filaje și șantaje, anterioară solicitării prietenești de a rezolva favorabil un dosar de client. Până la urmă, de-aici, dintr-o optimizare nereușită, cea a dosarului guralivului om de afaceri Cătălin Hideg, care i-a înregistrat și i-a denunțat, s-a ales praful de castelul de nisip pe care l-au vândut ani de zile pe bani grei fraierilor”, mai spune Victor Ciutacu.
„Nu e rău deloc că, până la urmă, după un lanț interminabil de turnătorii reciproce, Mihaela Iorga Moraru, vestita procuroare DNA, pare să fi reușit să închidă un cerc. Spun pare pentru că, până nu văd o sentință definitivă cu adevărat punitivă, nu cred în minuni. Ce-i foarte rău, însă, e că ne-a luat atâția ani de zile să ne lămurim că siguranța națională și toate mijloacele puse la dispoziția instituției însărcinate să o apere au stat în mâinile un escroci care s-au îmbogățit din traficul de informații sensibile, din frica pe care au băgat-o-n oameni și din exploatarea slăbiciunilor umane ale magistraților”, conchide Victor Ciutacu.