Viaţa „Primelor Doamne” din republicile fostului spaţiu sovietic

Elita sovietică a avut dintotdeauna probleme cu rolul de "Primă-Doamnă" mai ales în timpul fostei URSS. Lucrurile s-au schimbat de-atunci, dar nu prea mult din cauza mentalităţilor din fostul spaţiu sovietic.

20 apr. 2013, 05:26

Secretosul regim sovietic, dictatorial şi închistat, asemuia elitele cu „clasele exploatatoare” pe care le distrusese odată cu Revoluţia. Sovieticii proslăveau egalitatea între oameni, între bărbaţi şi femei, deşi, ca în orice regim, unii erau „mai egali” decât alţii. Istoria a rezervat un loc şi instituţiei „Primei Doamne”, dar nu unul tocmai popular.

Mentalitatea misogină a liderilor din fostul spaţiu sovietivc nu a dispărut definitiv. Există încă ţări din fosta URSS, unde soţiile preşedinţilor abia dacă sunt văzute la faţă de popor.
 
Una dintre ele este chiar soţia lui Vladimir Putin, Ludmila. Profilul „Primei Doamne” a Rusiei este absent pe plan global, fiind la polul opus faţă de rolul internaţional copleşitor al soţului său. Putin nu a fost văzut niciodată peste hotare în vreo vizită oficială cu Ludmila, iar la Kremlin, preşedintele rus îşi primeşte oaspeţii de peste hotare singur.

În ţară, Ludmila este la fel de „nevăzută”. A apărut în public de câteva ori împreună cu el, la alegerile prezidenţiale şi i-a fost parteneră la un interviu, într-una dintre reşedinţele lor particulare, când Putin a considerat că ar fi cazul să-i arate poporului că ea mai există. Au circulat zvonuri că Putin ar fi avut amante, că ar fi închis-o într-o mânăstire şi chiar că ar fi divorţat de ea. Nici la ceremonia de învestire a lui, în cel de-al treilea mandat prezidenţial, în mai 2012, Ludmila nu a fost prezentă.

Şi pe cele două fiice ale sale, Putin le-a ţinut ascunse. Şcoala au făcut-o în particular şi abia când el a avut nevoie să îşi sporească popularitatea, a dat presei 2-3 fotografii de-ale lor, şi acelea făcute de la distanţă. Apăreau toţi trei împreună, într-o vacanţă.

Un jurnalist rus independent, Mihail Fishman, comenta de curând că prezenţa Ludmilei alături de soţul ei este „egală cu zero” şi spunea că „o familie îl ajută pe un lider să fie perceput de cei pe care îi conduce ca fiind un om deschis, cu picioarele pe pământ”, în timp ce preşedintele Putin este un „monarh autoritar” care vrea să fie adulat ca un zeu.

Cea mai răsfăţată şi mai emancipată „Primă Doamnă” sovietică a fost, de departe, soţia lui Mihail Gorbaciov, Raisa. Inteligentă, frumoasă, educată, elegantă, mereu îmbrăcată după ultima modă, Raisa putea să stea ca de la egal la egal alături de soţiile şefilor de stat occidentali. Presa din străinătate, din anii 1980, o răsfăţa. În schimb, la ea acasă, în Uniunea Sovietică, era neînţeleasă şi chiar invidiată pentru aceste calităţi. Imaginea ei emancipată contrasta puternic cu cea a femeilor din fosta uniune comunistă.

 

 

 

 


Naina Elţîn, „urmaşa” ei la Kremlin, deşi nu era strălucitoare cum a fost Raisa, nu a rămas în umbra soţului ei, Boris Elţîn. Avea o imagine publică destul de bine conturată şi, nu rareori, ceva de spus.

Nevestele de azi

O altă „Primă Doamnă” actuală din fostul spaţiu sovietic, care este aproape la fel de „invizibilă” ca şi soţia lui Putin, este Ludmila Ianukovici, soţia preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici.

În Ucraina se vorbeşte că ea stă retrasă în Doneţk – „fortăreaţa” partidului soţului ei – şi că mai apare când şi când la evenimente regionale. Prin Kiev nu a fost văzută aproape niciodată.

Este memorabil însă discursul ei cu prilejul mitingului electorat al soţului său, în timpul Revoluţiei Portocalii, în 2004, când Ianukovici era prim-ministru şi voia să ajungă preşedinte. Ludmila Ianukovici a avut, încă de la debut, o apariţie jalnică. Îmbrăcată ca o femeie oarecare, cu o beretă caraghiasă pe cap, ea s-a străduit să ţină un discurs de susţinere a soţului ei, dar nici prezenţa, nici vocea şi mai ales limbajul care a lăsat de dorit, nu au făcut impresie bună. Se spune că acel moment ar fi fost cel care l-a determinat pe Ianukovici să o izoleze pentru totdeauna.

 

În galeria liderilor republicilor fostei URSS, paradoxul este preşedintele belarus, Alexander Lukaşenko. Conservator din fire, Lukaşenko îşi conduce ţara cu o mână de fier după modelul sovietic. Belarusul nu are cunoştinţă de vreo „Primă Doamnă”. Cel puţin până acum. În schimb, „Primul Fiu” al Belarusului, Nicolai Lukaşenko, este arhicunoscut nu numai în ţară, ci şi peste hotare. Aproape că nu există eveniment oficial intern sau internaţional la care tatăl să nu fie însoţit de tănărul Nicolai. El a fost alături de tatăl său de când acesta a fost învestit în funcţie şi tot el îl însoţeşte şi peste hotare, fiind văzut recent la funeraliile fostului lider de la Caracas, Hugo Chavez.

Cu părul său bălai, atrăgătorul Nicolai stă cuminte alături de tatăl său şi îi urmăreşte fiecare gest, îi ascultă fiecare cuvânt… Este un înlocuitor excelent pentru o „Primă Doamnă” a Belarusului. Dar în ultima vreme, opoziţia din Belarus a început să răspândească zvonuri că Lukaşenko-tatăl apare tot mai des în compania unor femei mult mai tinere decât el.
 
Soţiile preşedinţilor din Asia Centrală, cele mai emancipate

Cu toate că fostele republici sovietice din Asia Centrală sunt mult mai conservatoare, chiar „patriarhale”, aici, soţiile şefilor de stat ies din anonimat.

De pildă, Tatiana Karimova, soţia lui Islam Karimov, preşedintele Uzbekistanului este aproape nelipsită de la apariţiile publice ale soţului său, indiferent unde au loc acestea. Karimova este foarte activă şi în societăţile de caritate.

Dar fiica lor cea mare, Gulnara – un personaj destul de controversat – aproape că îşi eclipsează mama, fiind vedeta presei uzbece. Ca şi omologul său belarus, Karimov îşi ţine ţara în frâu şi anihilează aproape orice disident, iar această publicitate nu face decât să demonstreze puterea absolută a clanului Karimov.

În Kazahstan, „Prima Doamnă” Sara Nazarbaieva patronează de câţiva ani mai multe proiecte caritabile şi a scris până acum vreo şase cărţi.

 

 

 

Cea mai emancipată soţie de preşedinte din fostul spaţiu sovietic este, neîndoielnic, „Prima Doamnă” a Azerbaidjanului, Mehriban Alieva. Medic de profesie, angajată în diferite proiecte caritabile şi culturale şi, de curând, parlamentar, Alieva aproape că îşi eclipsează soţul, peşedintele Ilham Aliev.

„Prima Doamnă” se îmbracă după ultima modă şi conduce Partidul Noul Azerbaidjan. Acum câţiva ani se zvonea că ea ar putea lua locul soţului ei, anul acesta, la viitoarele alegeri din Azerbaidjan. Presa din ţară o idolatrizează şi îi acordă spaţii largi. Nu este exclus ca ea să fie răsfăţată de mass-media şi pe viitor, mai ales dacă va urca în fotoliul prezidenţial.