VIRALUL LUNII vine de la o adolescentă. Poem-manifest contra corupţiei: „Şi timpul e corupt, că doar trăim în România”.

În varsta de numai 17 ani, Nicoleta sustine ca este mandra ca este romanca, desi in tara lucrurile nu functioneaza asa cum ar fi trebuit. Recent, ea a scris un poem cu care a participat la concursul „Niciodata prea tanar pentru a te implica”, organizat de Ministerul Justitiei si Ambasada SUA, scrie adevarul.ro.

„Ea e coruptă, dar continuă să fie frumoasă,/ Politica e la pământ, dar vrea să pară glorioasă. Corupţia vine, corupţia pleacă,/ Corupţia leagă, şi tot ea dezleagă./ Trăim într-o ţară coruptă de ani buni,/ Ne dorim să auzim adevărul, nu minciuni.

De ce statul nu direcţionează bani pentru educaţie? / De ce şcoala nu are propria fundaţie? / De ce nu se oferă condiţii optime de învăţare? / De ce nu există un minim de bunuri pentru fiecare?

Am vrut să evit, dar e inevitabil, / N-am putut, căci timpul e contabil. / Şi e corupt şi el, doar trăim în România, / Oh, de s-ar vedea doar armonia!”, scrie tanara.

Alte articole

Preţul exorbitant plătit de o româncă pe un apartament de 50 mp în Hong Kong. Clujul e un chilipir

Angajații concediați care se răzbună pe foștii angajatori au devenit o problemă și bagă frica în conducerile companiilor. Ce măsuri iau firmele pentru a se proteja

Deşi este dură cu prezentul controversat al României, Nicoleta este mândră că este româncă şi crede că ţara este ca un diamant neşlefuit intrat pe mâna unor bijutieri corupţi: „ Ea e coruptă, dar continuă să fie frumoasă,/ Politica e la pământ, dar vrea să pară glorioasă”. „Corupţia vine, corupţia pleacă,/ Corupţia leagă, şi tot ea dezleagă./

Trăim într-o ţară coruptă de ani buni,/ Ne dorim să auzim adevărul, nu minciuni”, scrie tânăra, cu firească revoltă, apoi ne dezvăluie, pas cu pas, adevăruri ştiute, spuse sau nespuse, care arată puteziciunea sistemului în care trăim. Atinge şfichiitor, cu sintagmă acidă, corupţia măruntă, care face viaţa un calvar oamenilor obişnuiţi (poeta însăşi vine dintr-o familie normală, mama fiind poştaş, iar tatăl mecanic), loveşte apoi, cu sete, în corupţia şi incompetenţa din sistemul educaţional, acolo unde pilele şi proptelele ţin loc de pricepere.

Ne vorbeşte apoi despre corupţia din ministere, despre înstrăinarea tinerilor – alungaţi din propria ţară de lipsa de şanse – despre drama din Colectiv şi complicitatea autorităţilor, despre luptă, deznădejde şi speranţă. „Am vrut să evit, dar e inevitabil, / N-am putut, căci timpul e contabil. / Şi e corupt şi el, doar trăim în România, / Oh, de s-ar vedea doar armonia!”, trece tânăra prin toate emoţiile relaţiei cu prezentul ţării.