Greco-catolice
Sf. cuv. Ştefan cel Nou; Sf. m. Irinarh; Sf. Caterina Labourč 

Romano-catolice
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr. 

Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 noiembrie.

Sfântul Ştefan cel Nou s-a născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715). S-a făcut monah de tânăr, fiind deprins din familie cu viaţa aspră şi cu faptele bune. A fost ales stareţ al Mănăstirii Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului. De aici, pentru poziţia sa iconodulă (de cinstire a sfintelor icoane) a fost luat şi întemniţat la Pretorion, alături de alte câteva sute de creştini, unde a trăit ca într-o adevărată mănăstire.

Aflând ce se întâmplă, pentru faptul că mulţime de oameni venea la Sfântul Ştefan, căutând mângâiere, împăratul iconoclast Constantin Copronim (741-775) s-a plâns slujitorilor săi că nu se găseşte cineva să-l omoare pe Sfântul Ştefan, ci dimpotrivă oamenii se închină lui ca unui împărat. Auzind aceştia plângerea împăratului, s-au repezit la temniţă şi scoţându-l pe Sfântul Ştefan l-au omorât în chinuri cumplite, în acelaşi fel în care a fost omorât Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, care a fost ucis cu pietre de mulţimea furioasă de la Ierusalim. 

În timpul crizei iconoclaste (distrugerea icoanelor) declanşată de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), care a durat până în anul 787, când cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic a instituit cinstirea sfintelor icoane ca legiuită şi dreaptă, monahii care au apărat cu cea mai mare dârzenie cinstirea sfintelor icoane au suferit chinuri cumplite.

Împăraţii iconoclaşti au închis aproape toate mănăstirile şi bisericile în care se aflau sfinte icoane. Monahii erau schingiuiţi – li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile, li se spărgeau capetele cu icoane. Celor ce zugrăveau icoane li se ardeau degetele până la carbonizare pe table din aramă înroşite în foc.