Calvarul jucătoarelor de tenis, dezvăluit de o fostă victimă. Violuri repetate, abuzuri şi agresiuni fizice

La zece ani, Kim Eun-hee nici măcar nu ştia ce înseamnă relaţiile sexuale, dar ştia că îi este frică atunci când antrenorul îi ordona să meargă în camera sa, ştia ce înseamnă durerea şi umilirea. „A fost nevoie să treacă ani de zile ca să-mi dau seama că era vorba de viol. Vreme de doi ani, nu a încetat să mă violeze. Îmi spunea că e un secret între mine şi el„, a povestit Kim Eun-hee pentru AFP. La 27 de ani, tânăra vorbeşte în premieră pentru presa internaţională, denunţând agresiunile sexuale la care sportivele sunt supuse de către antrenorii lor.

Coreea de Sud este cunoscută pentru tehnologiile sale ultimul răcnet şi vedetele K-pop dar este şi o putere sportivă, una din cele doar două ţări asiatice care au găzduit atât Jocurile Olimpice de iarnă, cât şi la cele de vară, situându-se în primele zece locuri în clasamentul pe medalii. Societatea rămâne însă profund patriarhală şi ierarhizată, cu un establishment sportiv esenţialmente masculin. Pentru a avea o carieră reuşită, legăturile personale sunt aproape la fel de importante ca performanţele.

Sistemul taberelor de antrenament, asemănător cu modelul comunist, întâlnit de exemplu în China, a permis Coreei de Sud să se autodepăşească, dar este şi un teren favorabil abuzurilor, mai ales în cazul minorelor, a căror viaţă este controlată strict de antrenori. „Antrenorul era regele lumii mele, dicta tot în viaţa mea de fiecare zi, de la felul în care-mi făceam exerciţiile până la momentul în care trebuia să dorm şi ce trebuia să mănânc„, a continuat Kim, care era şi lovită constant în cadrul „formării” sale.

Până la urmă, antrenorul a fost concediat când mai mulţi părinţi s-au plâns că are un „comportament suspect”, dar el a găsit alt centru şi nu a avut niciun fel de probleme cu justiţia. Numeroase victime păstrează tăcerea, fiindcă a vorbi înseamnă a spune adio viselor de celebritate. „Cele care vorbesc sunt ostracizate şi hărţuite ca ‘trădătoare’ care au acoperit sportul de ruşine„, subliniază Chung Yong-chul, profesor de psihologia sportului la o universitate din Seul.

Un studiu realizat în 2014 de Comitetul Olimpic şi Sportiv din Coreea a arătat că o sportivă din şapte a fost victima unor abuzuri sexuale în anul precedent, însă 70% nu au cerut ajutor. „Părinţii multor victime minore renunţă să depună plângere când un responsabil sportiv, în general prieten cu agresorul, le spune: ‘Vreţi să distrugeţi viitorul sportiv al copilului dumneavoastră?’„, a explicat Chung Hee-joon, comentator specializat în chestiunile sportive. În paralel, organizaţiile din lumea sportului încearcă să ascundă comportamentele abuzive, mărginindu-se să-i mute pe făptaşi la alte instituţii. „Asociaţiile sportive închid ochii cât timp agresorii reuşesc să producă sportivi performanţi, în această căutare oarbă a medaliei înainte de toate. Abuzurile sunt considerate un preţ neînsemnat pe care-l plăteşti„, a spus Chung.

Flagelul ajunge până la cel mai înalt nivel. Choi Min-suk, antrenorul echipei de curling la JO de iarnă la 2014, a demisionat după ce jucătoarele l-au acuzat de hărţuire sexuală, dar a fost angajat apoi de altă echipă.

Abuzurile pot însemna şi agresiune fizică. Shim Suk-hee, patinatoare de short-track cu patru medalii olimpice, inclusiv una de aur la PyeongChang, l-a acuzat pe antrenorul său că a lovit-o de zeci de ori. Ea a avut nevoie de tratament medical timp de o lună.

Kim Eun-hee a câştigat bronzul la dublu la festivalul naţional al sportului sud-coreean, dar gâfâitul sportivilor pe suprafaţa de joc îi amintea de cel care a violat-o şi îi producea greaţă. Ea a continuat totuşi să joace tenis, întâlnindu-l pe agresorul său la un turneu acum doi ani, ceea ce a scos la suprafaţă trauma sa. „Am fost îngrozită că violatorul meu a continuat să antreneze tinere jucătoare de tenis timp de mai mult de zece ani ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mi-am spus că nu-l pot lăsa să agreseze în continuare nişte fete„, povesteşte ea. Ea a depus plângere împotriva agresorului său, care în octombrie a fost condamnat la 10 ani de închisoare.

Retrasă astăzi din competiţiilor, Kim le predă astăzi copiilor tenisul. „Să-i văd râzând şi amuzându-se când joacă tenis mă ajută să mă vindec. Vreau ca ei să fie nişte sportivi fericiţi, nu ca mine„, spune Kim.