România a fost condamnată la CEDO pentru găzduirea de închisori secrete ale CIA. Reacţia MAE UPDATE

UPDATE. Concluziile Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt analizate „cu toată seriozitatea la nivelul Guvernului”, a precizat joi Ministerul Afacerilor Externe, subliniind că autorităţile naţionale „vor lua măsurile posibile, pe diverse paliere”, pentru a executa hotărârea CEDO care a condamnat România în cazul presupuselor centre de detenţie secrete ale CIA.

„Concluziile Curţii Europene sunt analizate cu toată seriozitatea la nivelul Guvernului şi vor face obiectul unor consultări interinstituţionale pentru o evaluare cuprinzătoare. Aşa cum am arătat şi în observaţiile scrise şi orale în această cauză, autorităţile naţionale au cooperat cu diversele formate internaţionale în care s-a ridicat subiectul, oferind informaţii şi răspunsuri. Rămânem ferm ataşaţi principiului respectării drepturilor omului şi ne reafirmăm convingerea că pedeapsa capitală trebuie abolită la nivel universal, că interdicţia torturii nu trebuie limitată sau ignorată nici în cele mai dificile circumstanţe”, a transmis MAE.

Totodată, MAE a anunţat că Guvernul va colabora cu toate instituţiile interne implicate pentru a identifica şi implementa demersurile necesare acestei executări.

„După rămânerea definitivă a hotărârii CEDO, autorităţile naţionale vor lua măsurile posibile, pe diverse paliere, pentru a executa această hotărâre, iar Guvernul va continua colaborarea strânsă cu toate instituţiile interne implicate pentru a identifica şi implementa demersurile necesare acestei executări”, a susţinut MAE.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis joi că România a comis mai multe încălcări ale drepturilor omului ca urmare a complicităţii sale la programul centrelor de detenţie secrete ale CIA, relevă un comunicat de presă al CEDO. Instanţa europeană s-a pronunţat joi în cazul plângerii depuse contra României de cetăţeanul saudit Abd al Rahim al-Nashiri şi al plângerii lui Zayn al-Abidin Muhammad Husayn, alias Abu Zubaydah, contra Lituaniei, cu privire la predarea lor către presupuse centre de detenţie secrete ale CIA.

UPDATE Ancheta în privinţa existenţei închisorilor CIA în România a început în 2012, dar „pentru aflarea adevărului” este necesară o cooperare judiciară internaţională, a afirmat joi procurorul general Augustin Lazăr, aflat la Salonul Internaţional de Carte Bookfest.

„S-au audiat mai multe persoane în această cauză, persoane importante, cu funcţii importante, care îndeplineau la data respectivă funcţii importante în stat, care au dat o mulţime de detalii despre cum s-au desfăşurat lucrurile, însă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară o cooperare judiciară internaţională”, a declarat Augustin Lazăr.

_______________

România a găzduit o instalaţie secretă de detenţie a CIA din septembrie 2003 până în noiembrie 2005, stabileşte CEDO.

Lituania a găzduit la rândul ei o instalaţie similară din februarie 2005 până în martie 2006.

Reclamanţii au fost încarceraţi în aceste instalaţii, iar autorităţile din cele două foste ţări comuniste au ştiut că CIA avea să-i supună unor tratamente contrare convenţiei, afirmă Curtea.

Norica Nicolai: Răspunderea oficialilor români trebuie căutată la foşti preşedinţi sau prim-miniştri care au încheiat acord cu CIA

Atât România, cât şi Lituania au permis transferul reclamanţilor către alte instalaţii de detenţie CIA, expunându-i astfel altor rele tratamente, mai stabileşte CEDO.

Existenţa închisorilor CIA în România, investigată de procurori din 2012. Iliescu şi Băsescu, audiaţi. Martorii au informat existenţa unor astfel de baze pe teritoriul ţării noastre

Existenţa închisorilor CIA în România este investigată de procurorii de la Parchetul General din anul 2012, declaraţiile martorilor infirmând existenţa unor astfel de baze pe teritoriul României. Printre cei audiaţi sunt Ion Iliescu şi Traian Băsescu.

Surse judiciare au declarat, pentru MEDIAFAX, că pe parcursul anchetei au fost audiaţi Ion Iliescu, Traian Băsescu, Ioan Talpeş, fost consilier prezidenţial, precum şi Marius Petrescu, preşedintele ORNISS. Toţi au negat, sub jurământ, că ar fi avut cunoştinţă despre existenţa acestora, au precizat sursele menţionate.

Potrivit unui comunicat al CEDO, cazurile se referă la acuzaţiile de implicare a României şi a Lituaniei în programul centrelor de detenţie secrete ale CIA. Abd al-Rahim al-Nashiri şi Zayn al-Abidin Muhammad Husayn, aflaţi în prezent în detenţie la baza navală Guantanamo Bay din Cuba, au fost aşa-numiţi ‘deţinuţi de valoare ridicată’ (HVD) de către CIA la începutul ‘războiului contra terorismului’ pe care l-a lansat preşedintele George W. Bush după atacurile de la 11 septembrie 2001.

Ioan Talpeş: Condamnarea CEDO e o aberaţie. Nu a fost un astfel de centru în România

Abd al Rahim al-Nashiri este un cetăţean saudit de origine yemenită, născut în 1965. Autorităţile americane îl suspectează pe Al-Nashiri că a participat, în octombrie 2000, la atentatul care a vizat nava americană USS Cole în portul yemenit Aden. De asemenea, se bănuieşte că sauditul a avut un rol în atacul contra petrolierului francez MV Limburg în Golful Aden, în octombrie 2002. Procedurile judiciare împotriva sa sunt în desfăşurare în SUA pentru presupusul lui rol în atacuri.

Al-Nashiri susţine că România a permis CIA să îl deţină în secret pe teritoriul său şi să îl supună torturilor şi diverselor forme de abuz fizic şi mental, şi acuză lipsa posibilităţii de a lua legătura cu familia sa. De asemenea, el acuză faptul că România a permis mutarea sa către alte centre de detenţie secretă gestionate de CIA, expunându-l unor tratamente similare pentru mai mulţi ani.

În fine, Abd al Rahim al-Nashiri critică lipsa unei investigaţii rapide şi cuprinzătoare cu privire la acuzaţiile sale.

Ambii reclamanţi invocă articolele 3 (interzicerea torturii), 5 (dreptul la libertate şi la siguranţă), 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale) şi 13 (dreptul la o despăgubire efectivă) ale Convenţiei Europene privind Drepturile Omului.

În plus, Al-Nashiri se bazează şi pe articolele 2 (dreptul la viaţă) şi 6 (dreptul la un proces corect într-un interval rezonabil) ale Convenţiei şi pe articolul 1 al Protocolului nr. 6 (abolirea pedepsei cu moartea) în plângerea conform căreia România l-a expus riscurilor unui proces profund incorect şi posibilităţii de a-i fi impusă pedeapsa cu moartea.

Acest caz a fost înregistrat la CEDO în data de 1 iunie 2012.

Potrivit articolelor 43 şi 44 ale Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, decizia acestei camere nu este finală. În termen de trei luni de la anunţarea deciziei, oricare dintre părţi poate solicita ca acest caz să fie adresat Marii Camere a CEDO. Dacă o astfel de cerere este înaintată, atunci un panel format din cinci judecători va decide dacă respectivul caz merită să fie examinat suplimentar. În această situaţie, Marea Cameră va organiza audieri privind acest caz şi va da o decizia finală. Dacă nu este făcută o solicitare către Marea Cameră, atunci decizia camerei devine finală.

De îndată ce o decizie devine finală, ea este transmisă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, pentru supravegherea punerii ei în aplicare.