Copiii diagnosticați cu „întârziere în dezoltarea limbajului” manifestă, de cele mai multe ori, intelect liminar sau deficiență mintală, care poate fi din naștere sau pedagogic, determinat de mediul sărac în informații și stimulare în care trăiește copilul.

Dacă după 6-9 luni de grădiniță, deci în jurul vârstei de 4-5 ani copilul „pocește” în continuare sunetele, oricât ar fi de drăgălaș pentru părinți, se impune consultarea unui specialist. Rolul familiei în dezvoltarea limbajului este foarte important.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Radonul, gazul radioactiv descoperit în şcolile din România, ...

Experții în oncologie ne spun ce trebuie să mâncăm și să ...

„Problema cea mai mare nu este, așa cum o văd părinții atunci când se prezintă la specialist, că nu vorbește copilul lor și are doi ani și jumătate, sau trei ani… problema o reprezintă felul în care este tratat copilul și ce anume i se oferă”, a declarat logopedul Ştefania Budacu.

Tulburarea limbajului vorbit se poate reflecta în limbajul scris. Aceste aspecte formează un „cocktail” la care, dacă se mai adaugă răutățile copiilor care îl imită pe cel în cauză, rezultă un cumul de factori care pot afecta negativ dezvoltarea psiho-afectivă a individului.

O afecțiune frecventă, mai ales în cazul băieților, este bâlbismul sau bâlbâiala. Ea poate apărea pe fondul imitării unui prieten sau membru al familiei, poate avea substrat emoțional sau poate fi consecința unei dezvoltări senzitivo-motorii defectuoase.

În lipsa unei intervenții, urmările pot acoperi o plajă largă de tulburări, de la anxietate la fobie socială și depresie, cu toate repercursiunile inerente în viața individului.

25 de cuvinte pe care copilul tău trebuie să le ştie până la vârsta de doi ani

Cuvintele şi expresiile, care fac parte din categoriile jucăriilor, a mâncării, a animalelor şi bineînţeles cuvintele „mami”, „tati” şi „pa-pa” sunt concepute pentru a-i detecta pe copiii care s-ar putea lupta cu cuvintele în anii ce urmează. Dacă un copil este lent în vorbire, atunci lucrul acesta poate constitui un semn de surditate sau de autism.

Cele 25 de cuvinte care trebuie ştiute, fac parte dintr-o listă largă de 310 cuvinte, care ar trebui să constituie vocabularul unui copil mic. Un copil de nivel mediu va şti 150 de cuvinte. Un semnal de alarmă ar fi atunci când un copil foloseşte doar 50 dintre cuvinte sau mai puţin.

„Dacă un copil nu foloseşte o mare parte dintre aceste cuvinte până la vârsta de 2 ani, atunci el ar putea avea o întârziere în vorbire”, a declarat Leslie Rescorla, profesor la Bryn Mawr College în Pennsylvania, cea care a întocmit testele.

Părinţii nu ar trebui să intre în panică în astfel de situaţii, deoarece poate fi o simplă întârziere. Doar dacă copilul ajunge la vârsta de 2 ani şi jumătate şi încă se luptă cu cuvintele, atunci părinţii ar trebui să apeleze la un terapeut care să-l ajute pe copil în dezvoltarea vorbirii.

Dacă un copil ajunge la vârsta de doi ani şi are un vocabular slab, atunci acest lucru poate fi considerat un semn care poate conduce de la surditate la autism şi dislexie. Chiar dacă acest copil recuperează pe parcurs, poate rămâne întotdeauna uşor în urmă.

Profesorul Leslie Rescorla a studiat de la vârsta de doi ani 78 de copii, timp de 15 ani. Jumătate din ei au început mai greu să vorbească, dar nu au avut alte probleme. Până să ajungă la vârsta de 17 ani, vocabularul lor a fost clasat ca fiind cel puţin la un nivel mediu, dar tot nu a ajuns să fie atât de bun ca cel al copiilor care au vorbit bine de când erau mici. Aceştia, care au fost mai întârziaţi în vorbire, întâmpină probleme în îndeplinirea sarcinilor, cum ar fi „memoria verbală”, ascultarea cuvintelor, a propoziţiilor, a numerelor şi repetarea tuturor acestora.

Cuvintele care trebuie ştiute sunt: mami, tati, copilaş, lapte, suc, salut, minge, da, nu, câine, pisică, nas, ochi, banană, biscuite, maşină, fierbinte, mulţumesc, baie, pantof, pălărie, carte, s-a terminat, mai mult şi pa-pa.