Agățat deasupra ușii, vâscul aduce noroc în casă, prosperitate și fericire, iar cei care se sărută sub el de Revelion vor avea parte de bucurii în anul ce urmează.

Plantă cu puteri magice

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Vlăduța Lupău a dezvăluit sexul celui de-al doilea bebeluș: ...

Cu ce se ocupă Șerban Copoț după ce a renunțat la televiziune: ...

Druzii (preoții vechilor celți din Galia și din insulele britanice) considerau că planta de culoare verde-gălbuie are puteri tainice, putând vindeca boli. Ea era un bun antidot împotriva otrăvirilor și proteja oamenii de efectele negative ale vrăjitoriei. În plus, atunci când doi dușmani se întâlneau sub un copac în care creștea vâsc, renunțau la arme și se împăcau până a doua zi.

În Evul Mediu, oamenii atârnau crenguțe de vâsc de tavanul casei pentru a alunga spiritele rele. În mitologia nordică, Balder, zeul luminii, a fost ucis de Loki, zeul răului, cu o săgeată făcută din ramura unui vâsc. Plângându-și amarnic fiul, lacrimile lui Frigg au transformat fructele roșii ale vâscului în bobițe albe și Balder a înviat. De aici și credința vikingilor că planta are puterea de a-i învia pe cei decedați.

În Imperiul Asirian (933-612 i.Hr.), fetele necăsătorite se închinau zeiței frumuseții și iubirii stând sub ramurile de vâsc pentru a avea noroc în dragoste.

Citeşte şi  TRADIŢII de Revelion din jurul lumii

Romanii obișnuiau să se sărute sub vâsc ca să încheie o logodnă. Obiceiul era foarte important pentru ei și era văzut ca un legământ ce nu putea fi niciodată destrămat, logodna fiind pentru ei mult mai importantă decât căsătoria.

Bărbații anglo-saxoni care sărutau o femeie întâlnită întâmplător sub vâsc trebuiau să rupă o bobiță din acea ramură. Planta urma să fie arsă după 12 zile, dacă nici unul dintre ei nu vroiau să se căsătorească.

Vâscul era tăiat după un întreg ritual

Pentru că planta avea pentru druzi puteri tămăduitore, era tăiată în cadrul unui ritual. Astfel, în cea de-a șasea noapte a lunii, după solstițiul de iarnă,preoții, îmbrăcați în haine albe, tăiau vâscul ce creștea în stejar cu un cuțit de aur și se îngrijeau ca acesta să nu atingă pământul, pentru a nu-și pierde puterile magice. Ceremonia se încheia prin sacrificarea a doi tauri.

Originea numelui

Numele plantei provine din latinescu „viscum album”. Oamenii au observat că vâscul creștea doar pe ramurile copacilor pe care stăteau păsările, de aici și denumirea plantei. Mai târziu, prin sec. al XVI-lea, botaniștii au descoperit că, de fapt, vâscul se înmulțea prin semințele ingerate de păsări.

Atenție: De la vâsc se folosesc doar frunzele și tulpinile tinere, restul plantei fiind toxic pentru organism.

Anul Nou: Tradiţii şi obiceiuri din Moldova