1. Statutul procurorilor

 Decizia cea mai controversată în spaţiul public a fost înlocuirea articolului din statutul magistraţilor, în care se prevedea că „procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii” cu articolul din Constituţie care prevede că „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.

Deşi au fost voci care au susţinut că astfel se instituie un control politic asupra procurorilor, fostul şef al Curţii Constituţionale(CCR), Augustin Zegrean susţine contrariul.

„Că scriau în lege, că nu scriau, tot aia e. Nu schimbă nimic. Autoritatea nu înseamnă subordinea. Sub autoritatea nu se interpretează în subordinea, înseamnă că au o autoritate de care trebuie să aparţină, de care să ştie că există. Nu le poate da ordin nimeni la procurori, nu e voie. Doar ei, pe cale ierarhică, pentru că la ei este altfel decât la judecători. N-au schimbat nimic. Aceste modificări mi se par absolut degeaba făcute”, a declarat Augustin Zegrean, pentru Gândul.

2. Răspunderea magistraţilor

Ultima formă votată a statutului procurorilor şi judecătorilor prevede căruia statul „se îndreaptă” cu acţiune în regres, prin Ministerul Finanţelor, împotriva magistraţilor care au săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. „După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin (6), statul se îndreaptă cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţăsau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”, se arată în amendamentul votat de deputaţi în şedinţa maraton de miercuri.

Augustin Zegrean susţine că formularea imperativă poate duce la situaţia în care nu mai există un drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. „Mai întâi, trebuie dovedită grava neglijenţă şi reaua-credinţă şi apoi vedem ce trebuie să facă statul”, a declarat fostul şef al CCR.

În opinia sa, aşa cum e formulat acest articol, „acolo este buba mare”. „Eu am o părere foarte documentată, zic eu. Să ştiţi că regula e nerăspunderea judecătorilor. Asta e regula în orice sistem drept întreg la cap. Situaţiile de răspundere sunt de excepţie. Altfel imaginaţi-vă un sistem în care orice inculpat sau orice procesoman îl poate da în judecată pe judecător pentru soluţia pronunţată”, a comentat el.

De altfel, există o decizie a CCR în cazul propunerii USL de modificare a Constituţiei în acest sens, în care se recomandă lăsarea la latitudinea statului dacă se îndreaptă sau nu cu o acţiune în regres împotriva magistraţilor, în cazul unui prejudiciu provocat de o eroare judiciară.

„Din conţinutul normativ al art.52 alin.(3) din Constituţie rezultă că acoperirea prejudiciului cauzat prin erori judiciare este asigurată în toate cazurile de către stat, persoana vătămată putându-se îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. (…) În schimb, statul se poate îndrepta cu acţiune în regres împotriva magistratului doar dacă acesta a provocat situaţia generatoare de daune cu rea-credinţă sau din culpă gravă [art. 542 alin.(1) din Codul de procedură penală], respectiv a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă [a se vedea art.96 alin.(7) din Legea nr.303/2004]. Astfel, statul este cel care, în cadrul acţiunii în regres, trebuie să dovedească faptul că magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Deşi sintagma propusă a fi introdusă pare a viza indicarea titularului dreptului de regres în cazul prejudiciilor cauzate prin orice eroare judiciară care a fost rezultatul exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, în realitate, din cauza modului său de formulare, obligă statul să îşi exercite dreptul de regres. Caracterul imperativ al sintagmei propuse a fi introduse în corpul art.52 alin.(3) din Constituţie poate duce la situaţii inadmisibile, în care statul va promova în mod automat acţiunea în regres ori de câte ori acoperă un prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară, fără a mai avea un drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, solicitând, astfel, în mod mecanic intervenţia instanţei judecătoreşti. De aceea, conţinutul normativ propus ar trebui să aibă în vedere, eventual, posibilitatea statului de a exercita dreptul de regres în condiţiile legii.  Aşadar, textul constituţional nu poate constrânge statul la iniţierea, în toate cazurile, a unor acţiuni în regres, ci trebuie să lase în marja sa de apreciere problema exercitării acestei acţiuni pentru ca, desigur, în final, tot instanţa judecătorească să se pronunţe asupra acţiunii astfel promovate. Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandăAvând în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea modificării propuse în privinţa alin.(3) al art.52 din Constituţie”, se arată în decizia CCR.

3. Secţia de investigare a unor infracţiuni din justiţie 

Una dintre cele mai controversate decizii este cea privind înfiinţarea unei secţii speciale în cadrul parchetului General pentru investigarea infracţiunilor comise de magistraţi. 

„În cadrul PÎCCJ se înfiinţează şi funcţionează Secţia de investigare a unor infracţiuni din justiţie care are competenţa exclusivă de a efecuta urmărirea penală pentru infracţiunile de corupţie şi a celor asimilate acestora, prevăzute de Codul penal şi de Legea 78/2000, infracţiunile de serviciu sau în legătură cu acesta, precum şi a infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv cei care au calitatea de membri ai CSM, precum şi de procurori şi judecători militari”, se arată într-un amendament adoptat la propunerea de modificare a legii 304/2004. 

„Categoric poate fi interpretat ca un instrument de presiune. Ăştia nu vor avea altă treabă decât să-i spioneze pe procurori şi judecători. Poţi să lucrezi cu coasa deasupra capului, că tot timpul te urmăreşte cineva prin beci, prin priză, prin mama dracului?! Atunci să judece ei. Toate modificările astea nu sunt în spiritul Constituţiei, sunt în afara ei. Asta doar că cineva vrea să facă asta ca să-i sperie pe procurori şi pe judecători. Câte parchete vor să facă? Deja avem 3 deja şi cu ala militar patru”, a declarat Augustin Zegrean.  

În opinia fostului şef al CCR, nu se justifică scoaterea magistraţilor corupţi din sfera de competenţă a DNA. 

„Ce facem acum, pentru orice profesie o procuratură? De ce nu fac şi o procuratură a notarilor, a avocaţilor? Nu e în regulă. Nu era un DNA al procurorilor şi judecătorilor. Toţi care făceau infracţiuni de corupţie erau cercetaţi de DNA, fie că erau judecători sau procurori. Nu se justifică scoaterea lor din competenţa procurorilor DNA. Este doar un moft, este doar pentru măreţia moftului. Ca să-i scoată pe ei de acolo şi să-i pună în altă parte. Nu e în regulă. Nu poate pe unii să-i cerceteze Parchetul din Beclean şi pe alţii Parchetul din Bucureşti. Nu are nicio logică. Un corupt judecător nu e mai corupt decât un corupt funcţionar public”, a mai spus el, adăugând că „justiţia e egală şi unică pentru toţi”.

4. Preşedintele nu poate refuza propunerile de numire a şefilor ICCJ

Potrivit modificărilor decise în Parlament la statutul magistraţilor, preşedintele nu poate refuza propunerile de numire ale şefilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

„E foarte rău că nu poate. Practic l-au scos din joc. Preşedintelui nu poţi să-i iei atribuţiile, vor să transforme preşedintele României, într-un preşedinte de republică parlamentară, ceea ce nu e normal. Legislaţia asta nu corespunde cu Constituţia României. Nu cred că o astfel de legislaţie va trece vreodată de CCR. Dar e doar o opinie personală”, a declarat Zegrean. 

CITEŞTE AICI CONTINUAREA ARTICOLULUI