Proiectul arată că, din datele actuale, rezultă că numărul maxim de copii diagnosticaţi cărora li se oferă un pachet minimal de servicii variază între 1% şi 5%.

În prezent, în cadrul structurilor publice de psihiatrie pediatrică activează 123 de medici cu specializarea psihiatrie pediatrică, 72 psihologi clinicieni, 46 asistenţi medicali cu specializarea în psihiatrie, 262 asistenţi medicali fără specializare în psihiatrie, 17 logopezi, 17 asistenţi sociali, 30 kinetoterapeuţi şi 114 infirmieri. În consecinţă, serviciile existente nu au echipe multidisciplinare complete pentru a asigura servicii de sănătate mintală pentru copil şi adolescent.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Profesorul Mircea Beuran dezvăluie greşeala majoră pe care ...

De la un accident banal, la confruntarea cu un inamic necruțător. ...

Când adolescenţii se cântăresc prea des, este semn al dezvoltării unei tulburări psihologice

Serviciile publice de sănătate mintală sunt oferite în cadrul următoarelor structuri: 22 secţii de psihiatrie şi compartimente de psihiatrie pediatrică din spitale, 29 centre de sănătate mintală pentru copii, şapte staţionare de zi şi 21 de cabinete ambulatorii.

„În prezent, nu există în sistemul public servicii de promovare a sănătăţii mintale şi de prevenire a tulburărilor de sănătate mintală. (…) Există în prezent 29 centre de sănătate mintală pentru copii, cu servicii subdezvoltate în raport cu nevoile comunităţii. Medicii pediatri şi medicii de familie, profesioniştii care interacţionează primii cu copilul şi care pot sprijini părinţii în dezvoltarea cognitivă, socială şi emoţională optimă a copilului nu au competenţe în sănătate mintală. (…) Totodată sistemul actual este un sistem în care colaborarea cu specialiştii din cadrul serviciilor de educaţie şi a celor din asistenţa socială este deficitară. Tratamentul unui copil implică, în mod obligatoriu, intervenţii în contexte naturale ale copilului, la şcoală sau acasă. Intervenţii de specialitate se oferă numai în cabinetele specialiştilor în sănătate mintală”, se arată în proiect.

O altă problemă identificată constă în numărul mic de copiii şi adolescenţi diagnosticaţi cu tulburări de sănătate mintală în raport cu numărul lor estimat de studiile internaţionale. Conform studiului „Mental Health in the EU”, în România 48% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani are o problemă de sănătate mintală.

PROIECT: Schimbări IMPORTANTE ale metodologiei de acordare a CONCEDIILOR MEDICALE şi a INDEMNIZAŢIEI

Proiectul mai spune că sistemul de educaţie şi sistemul de protecţie socială au un rol important în promovarea sănătăţii mintale a copilului şi adolescentului, însă resursele umane disponibile în structurile Ministerului Educaţiei şi în cele aflate în coordonarea Ministerului Muncii fiind insuficiente.

Care sunt priorităţile Ministerului Sănătăţii

Crearea de centre comunitare integrate pentru echipele multidisciplinare sprijinite de autorităţile publice locale este un pas necesar a fi făcut spre copilul şi adolescentul cu probleme de sănătate mintală, familia sa şi comuniate, aceste centre având ca scop nu doar intervenţia terapeutică, ci şi promovarea valorilor umane în vederea acceptării şi integrării copiilor şi adolescenţilor cu tulburări de sănătate mintală, se mai arată în proiect.

1. Dezvoltarea serviciilor de promovare a sănătăţii mintale a copilului şi adolescentului şi de prevenire a tulburărilor psihice a copiilor şi adolescenţilor prin parteneriat între sistemul de educaţie, sistemul de sănătate şi sistemul de protecţie socială. Promovarea  şi prevenirea se vor realiza prin dezvoltarea unorprograme educaţionale adresate întregii populaţii care vor viza sănătatea mintală a copilului, şi vor include dezvoltarea serviciilor deinformare şiconsiliere pentru părinţi, implementarea unor programe de prevenţie a tulburărilor de sănătate mintală, cum ar fi prevenţia anxietăţii şi depresiei, prevenţia suicidului, prevenţia comportamentelor agresive, precum şi dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale
ale copiilor.

2. Dezvoltarea serviciilor de identificare şi intervenţie timpurie pentru copiii la risc de a dezvolta tulburări de sănătate mintală şi pentru copiii cu o tulburare de sănătate mintală diagnosticată. Identificarea copiilor cu o tulburare de sănătate mintală implică screening-ul precoce a nivelului de dezvoltare cognitivă, socială, emoţională şi motorie a
copilului. Identificarea se realizează de către medicul de familie, medicul pediatru şi educator, în colaborare cu specialiştii din serviciile de sănătate mintală. Intervenţiile intensive timpurii se realizează de către echipele de specialişti în sănătate mintală în parteneriat cu părinţii şi specialiştii din domeniul educaţional şi social.

3. Îmbunătăţirea infrastructurii şi a serviciilor Centrelor de Sănătate Mintală pentru Copii existente şi înfiinţarea de noi centre în comunităţile în care acestea nuexistă, în funcţie de nevoile locale. Centrele de Sănătate Mintală (CSM) vor avea personal care va oferi servicii de evaluare complexă, diagnostic, şi tratament. O acţiune prioritară la nivelul CSM-urilor va fi stabilirea standardelor de servicii care să faciliteze funcţionarea optimă a acestor Centre.

4. Dezvoltarea serviciilor spitaliceşti ca servicii specializate pentru copiii şi adolescenţii cu tulburări severe de sănătate mintală şi pentru cazurile carereprezintă o urgenţă psihiatrică; este necesară susţinerea şi instruirea echipelor multidisciplinare în furnizarea serviciilor specializate în cadrul secţiilor sau spitalelor de profil.

5. Instruirea specialiştilor în sănătate mintală din domeniul sănătăţii, educaţiei şi socialde la nivel primar, secundar şi terţiar în conformitate cu standardele internaţionale şi promovarea modelelor de bună practică în dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi.

6. Tratamentul tulburărilor de sănătate mintală a copilului şi adolescentului implică intervenţii complexe validate ştiinţific, de tip medicamentos, psihologic, psihoterapeutic, educaţional, psihopedagogic şi logopedic. Pentru asigurarea uneistări
de bine a copilului, cât şi pentru remiterea simptomatologiei este necesară colaborarea specialiştilor din cadrul echipei multidisciplinare pentru aplicarea metodelor şi intervenţiilor.