Satul Bunea Mică din Timiş a fost un refugiu, care în scurt timp a devenit „acasă” pentru câteva zeci de familii din Ungaria, gonite de inundaţiile din 1864 care le lăsase fără nimic. Acum, nu a mai rămas aproape nimic.

Cei care ajung din întâmplare pe acest drum au impresia că se îndreaptă spre capătul pământului şi nu sunt departe de adevăr, pentru că localitatea Bunea Mică acum este complet părăsită. Doar două fântâni şi cimitirul mai amintesc că acolo au locuit cândva sute de oameni.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

Aproape 300 de suflete trăiau aici la începul anilor 1900. Apoi, tot încet-încet, oamenii au început să plece.

„Aici vedeţi dvs. acest platou, ce s-a mai păstrat din satul Bunea Mică. N-a fost deloc uşor ce au făcut ei, nu e vorba de o colonizare, ca restul localităţilor. Cele 54 de familii pur şi simplu au venit şi au cumpărat acest teren, s-au aşezat, drept pentru care, fiindcă nu a fost o colonizare, pentru început nu li s-a recunoscut niciun fel de drept, nu au fost recunoscuţi ca o comună în sine„, a declarat Marcel Avram, primar Făget.

După Al Doilea Război Mondial, satul a intrat într-un declin încet, dar sigur. Acum 40 de ani, ultima familie a plecat, iar Bunea Mică a rămas un sat gol, care acum pare ca o fantomă a trecutului. În fiecare an, însă, aşezarea prinde din nou viaţă, doar pentru o singură zi, când rudele celor care au trăit aici vin să-şi aducă aminte de înaintaşi.

„În 1977 dispare practic satul, ultima familie, întâmplarea face că sunt chiar bunicii primarului din Dumbrava, dl. Ihas, bunicii părăsesc Bunea Mică şi se mută în Dumbrava. Dar aici pe acest platou, în fiecare an, în a doua duminică din luna august se comemorează rudele, morţii celor care au plecat de aici. În fiecare an se păstrează tradiţia şi se reuşeşte să se creeze acea emoţie specifică, aici sunt peste 500 de oameni se adună aici, este o slujbă de pomenire, se depun coroane, iar apoi se vine aici şi bucătari din ungaria gătesc în ceaune mari de tot mâncare pentru toţi participanţii„, a precizat Marcel Avram.

Acum mai există doar localitatea Bunea Mare, iar localnicii îşi amintesc cum era pe vremuri „sora mai mică” de pe dealuri.

Chiar dacă au trecut 40 de ani de când Bunea Mică a fost părăsită, sunt şi acum oameni care îşi amintesc cu drag de maghiarii harnici care au numit acele locuri acasă. Şi, totodată, motivul pentru care aceştia s-au hotărât să plece.

La doar câţiva kilometri de Bunea Mică este satul Topla. Sau ce a mai rămas din el. Cândva era o aşezare cu sute de suflete, acum mai sunt doar 3 locuitori. „Vecinii” domnului Mircea mai sunt doar o bătrână, fiica ei şi câteva orătănii. Cândva, Topla era un sat prosper, cu multe case, grădini îngrijite şi o biserică frumoasă, care acum a ajuns la „Muzeul Satului Bănăţean” din Timişoara.

În urma celor care au trăit aici au rămas doar amintirile şi legendele.

Satul Nadăş din judeţul Timiş poartă acelaşi hram. Acum au rămas doar câteva familii şi ruina bisericii, care aminteşte de vremurile demult apuse, când aici trăiau aproape 800 de oameni.