John Ashe, fost ambasador în Antigua şi Barbuda, a fost preşedinte al Adunării Generale a ONU în perioada septembrie 2013 – septembrie 2014.  În prezent, el este acuzat de evaziune fiscală într-o afacere pe care autorităţile au numit-o ca fiind „o conspiraţie în care au fost implicate cinci persoane, inclusiv Francis Lorenzo, un ambasador din Republica Dominicană care ocupa funcţia de adjunct în cadrul ONU şi care locuieşte în Bronx.

Procurorul General, Preet Bharara, a declarat presei că investigaţiile se află în faza incipientă, acestea extinzându-se şi asupra a cinci persoane cu care a colaborat Ashe. „Ne-am putea pune întrebarea dacă mita este ceva obişnuit în cadrul ONU”, a spus Bharara, care a adăugat că nu ar fi „mirat dacă şi alte persoane din cadrul ONU ar fi acuzate” de asemenea fapte.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Klaus Iohannis, cotat cu şanse mari pentru a-i lua locul preşedintei ...

Alina Gorghiu: „Cred că locul Republicii Moldova este ...

ONU, platformă pentru profit

Bharara a spus că Ashe „a transformat ONU într-o platformă pentru profituri” din momentul în care i s-au oferit posibilităţi de a primi mită de la miliardarul chinez Ng Lao Seng (67 de ani) şi de la alte persoane.

Stephane Dujarric, purtătorul de cuvânt la Secretarului General al ONU, Ban ki-Moon, le-a spus reporterilor că acesta este „şocat şi profund tulburat” de aceste acuzaţii care „lovesc chiar în inima şi integritatea” instituţiei internaţionale. 

„Corupţia nu este o afacere curtentă în cadrul Naţiunilor Unite”, a mai spus purtătorul de cuvând, explicând că organizaţia nu a fost informată până acum în legătură cu aceste chestiuni.

Cine sunt inculpaţii

Între persoanele ale căror nume se regăsesc în plângerea înaintată procurorului din Manhattan sunt, în afară de Ashe, Ng Lao Seng (67 de ani), care a fost arestat în urmă cu două săptămâni, în data de 24 septembrie, împreună cu asistentul său, Jeff C. Yin (29 de ani), un cetăţean american a cărui cauţiune a fost revocată săptămâna trecută, pentru că i-a minţit pe anchetatori după ce fusese arestat.

Judecătorul  Federal, James Francis, a fixat o cauţiune de 1 milion de dolari şi a ordonat ca Ashe să fie permanent monitorizat cu ajutorul unei brăţări electronice. Dacă acuzaţiile aduse împotriva lui se vor confirma, Ashe este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea de maximum 6 ani.

Cazul se poate însă agrava, deoarece Ashe a făcut declaraţii incriminatorii referitoare la acest caz de corupţie, după arestarea sa, au mai spus surse judiciare americane, citate de Associated Press.

Afaceri care nu s-au concretizat

Cu toate că Ashe i-a promis lui Seng marea cu sarea, acest lucru nu s-a concretizat. Astfel, potrivit documentelor judiciare citate de AP, Seng şi ceilalţi oameni de afaceri nu au primit mai nimic de la fostul secretar genaral, deşi, pe parcursul a 4 ani – între 2011 şi 2013 – el a primit de la respectivii peste 1,3 milioane de dolari.

Ashe le promisese că le înlesneşte concretizarea unui proiect privind un centru de conferinţe sponsorizat de ONU, la Macao, în sudul Chinei, cu un buget de „miliarde de dolari” şi proiecte imobiliare în Antigua şi Barbuda. În schimb, el a primit câteva sute de mii de dolari în conturi bancare, precum şi avantaje în natură, între care un sejur şi construcţia unui teren de baschet pe proprietatea sa.

În contrapartidă, singurul lucru pe care Ashe pare să îl fi făcut a fost prezentarea în faţa secretarului general al ONU a unui document care arăta necesitatea unui centru de conferinţe la Macao, proiect ce nu a fost finalizat niciodată. Dar o parte din bani a fost trimisă premierului din Antigua şi Barbuda de atunci, Baldwin Spencer, pentru a avansa nişte proiecte imobiliare în arhipelag. O parte din bani a fost spălată printr-o falsă organizaţie neguvernamentală, al cărei preşedinte de onoare era adjunctul reprezentantului Republicii Dominicane la ONU, Francis Lorenzo, care primea un salariu lunar de 20.000 de dolari de la falsul ONG.

Este de notorietate faptul că, de-a lungul anilor, biroul Preşedintelui Adunării Generale a ONU a avut probleme de transparenţă. Un audit intern datând din 2010 atrăgea atenţia că unii dintre preşedinţii Adunării Generale au suplimentat bugetele instituţiei lor prin „acordul direct” cu statele membre şi că nu erau obligaţi să raporteze acest lucru, mai scrie Associated Press.