Rezultatul : sala arhiplina, peste 200 de persoane intr-o sala cu 170 de scaune, cu oameni continuand sa vina , ocupand locuri in picioare si pe scaune aduse de prin toata cladirea. Majoritari britanici, dar si spanioli, portughezi, argentinieni, francezi, marea majoritate melomani abonati ai principalelor Sali de concerte londoneze. Fara sa cunoasca solistul, dar atrasi de tinuta serilor Enescu, cat si de programul propus de acesta: trei piese Impromptu de Enescu, Balada 1 de Chopin, Piesele op. 118 de Brahms si Variatiunile pe o tema de Corelli de Rahmaninov. Nicolae Dumitru declara: ‘’O organizare de exceptie. Un public remarcabil, demn de orice sala de elita din lume dedicata evenimentelor camerale. Ce-si poate dori mai mult un solist venit aici? Se vede o munca organizationala uriasa, cu rezultate obtinute in ani de zile dedicati unui scop: prestigiul artei muzicale romanesti’’
Formatul neobisnuit propus de Nicolae Dumitru – imbinarea interpretarii pianistice cu minieseuri expuse intr-o engleza impecabila – a uimit, pentru ca apoi sa entuziasmeze publicul. Pe masura desfasurarii recitalului, publicul se manifesta tot mai entuziast, ajungand sa-l aplaude pe pianist atat pentru piesele interpretate, cat si pentru expunerile ce au insotit fiecare piesa.

Deosebit de apreciata a fost structura recitalului: o ‘’istorie ‘’a ultimilor mari virtuozi-compozitori: Brahms si Rahmaninov, marii pianisti, si Enescu, marele violonist si dirijor. In expunerea sa, Nicolae Dumitru i-a numit ‘’ultimii cavaleri ai artei instrumentelor lor’’, ultimii creatori virtuozi care au incheiat epoca inceputa de Paganini, Liszt si Chopin. Prezent, cu reverenta, in programul serii prin faimoasa sa Ballada in sol minor.
Tinuta interpretarii, varietatea nuantelor si a starilor redate de pianist, pasiunea nestavilita exprimata in contraste ample, dar si finetea iesita din comun a redarii detaliilor si o stapanire stilistica desavarsita au electrizat
publicul si au dus la stabilirea unei comunicari emotionale si interactive de exceptie dintre acesta si solist.
La final Nicolae Dumitru a fost rechemat de numeroase ori, oferind la bis… o improvizatie proprie, un ‘’impromptu’’ creat ad-hoc, dedicat si inspirat de atmosfera si publicul londonez. Moment de un inedit si de frumusete remarcate de public, a fost recunoscut unanim ca o finalizare deosebit de interesanta si frumoase a unei serate de exceptie. In care inventivitatea si conceptia s-au intalnit cu o rara tinuta artistic – muzicala.