Năstase, despre tentativa de SINUCIDERE: Urmele de pe corpul meu arată că nu a fost o înşelătorie

Întrebat de ce a decis să vorbească abia acum şi imediat după eliberare, Adrian Năstase a răspuns: „Am tăcut pentru că am vrut să treacă o perioadă în care să fac pace cu mine însumi. Am încercat să depăşesc ceea ce a fost o încercare foarte grea, nu atât prin prisma perioadei din penitenciar, cât în primul rând prin semnificaţia unei condamnări pe care eu am respins-o, considerând că este nedreaptă”.

Despre condamnarea sa la închisoare, Adrian Năstase spune că „Justiţia, uneori paradoxal, decide şi în ceea ce priveşte dreptatea şi nedreptatea”.

„A fost o hotărâre care a fost dată în anumite circumstanţe şi a avut o conotaţie politică foarte puternică. Pentru mine, însă, a fost important după ce mi-am consumat ceea ce a fost o revoltă maximă în 20 iunie. A fost o revoltă maximă pentru că dincolo de ceea ce poate au fost greşelile mele ca ministru, ca prim-ministru, în opoziţie sau la putere, mi s-a părut nedreaptă acea condamnare şi în condiţiile unei lipse de probe, al procesului. Din punct de vedere al mecanismului, a însemnat săptămână de săptămână o turbo-accelerare a procedurilor pentru a se finaliza un proces care trebuia să servească drept exemplu într-o miză pe care nu am înţeles-o nici acum”, a spus fostul premier.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Năstase a vorbit şi despre tentiva de sinucidere. „Am încercat să absorb acest lucru şi am considerat că în 20 iunie practic eu am început o a doua viaţă. Unii au luat oarecum în glumă şi au considerat că decizia mea din seara aceea a fost o înşelătorie. Semnele pe care le port pe corp arată ce s-a întâmplat, iar glonţul acela a trecut la un mm de carotidă. Destinul sau Dumnezeu au hotărât ca viaţa mea să nu se termine atunci. Am considerat că am datoria de a trăi o altă viaţă într-un alt mod şi parţial am reuşit. Am avut nevoie de acest respiro pentru a lăsa să se elimine din mintea mea, din sufletul meu ceea ce a însemnat o profundă nemulţumire faţă de un lucru pe care nu l-am acceptat niciodată”, a continuat Năstase.

Alte articole

Năstase nu vrea ”intelectuali ai lui Băsescu” în guvernul Tomac. ”În definitiv, la Transporturi, ar putea fi desemnat chiar Băsescu, pentru a lua istoria de la capăt”

Adrian Năstase critică lipsa unui apel din partea lui Zelenski: „Trebuia să sune imediat după explozie. Era o chestiune de bun-simț”

În 20 iunie, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.

În seara aceleiaşi zile, fostul premier a încercat să se sinucidă, la locuinţa sa din strada Zambaccian. El a fost internat la Spitalul Floreasca din 20 până în 26 iunie, când a fost dus la Spitalul Penitenciar Rahova.

Adrian Năstase a fost eliberat din Penitenciarul Jilava pe data de 18 martie.