1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR: Cum s-a ajuns la o zi a farselor

1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR: Ziua păcălelilor, sărbătorită în fiecare an pe 1 aprilie, s-a transformat de-a lungul secolelor dintr-un simplu prilej de glume medievale într-o veritabilă ”tradiţie” modernă, la care participă, prin farse tot mai elaborate, ziare, posturi de radio şi de televiziune şi site-uri din lumea întreagă.

31 mart. 2016, 21:09
1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR: Cum s-a ajuns la o zi a farselor

1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR. Originea acestei zile speciale, celebrată de mai multe secole în diverse culturi, este controversată şi învăluită în mister, însă, potrivit unei ipoteze intens vehiculate, totul ar fi început în secolul al XVI-lea, informează site-ul linternaute.fr. 

În 1564, regele francez Charles al IX-lea a a decis să renunţe la calendarul iulian şi să treacă la cel gregorian, în urma Conciliului din Trent din anul anterior, care stipula că Anul Nou trebuie să înceapă la 1 ianuarie. 

Această schimbare a decalat şi schimburile de cadouri care însoţesc trecerea dintre ani. Pentru a întreţine dubiile legate de ”adevărata” dată de începere a noului an, anumite persoane au continuat să ofere cadouri pe 1 aprilie. Odată cu trecerea timpului, micile cadouri din aprilie s-au transformat în cadouri amuzante, în glume, apoi în veritabile stratageme pentru păcălirea rudelor şi a prietenilor. 

În Franţa, farsele sunt cunoscute sub numele de ”poisson d’avril” (”peşte de aprilie”), iar această denumire datează tot din secolul al XVI-lea. Cadourile care erau oferite în aprilie erau adeseori de natură alimentară. Acea dată corespunde cu sfârşitul Postului Mare, perioadă în care consumul de carne este interzis în rândul creştinilor, iar peştele este permis în anumite ocazii. Atunci când glumele de 1 aprilie au devenit tot mai elaborate, una dintre păcălelile cele mai uzuale consta în oferirea unor ”peşti falşi” (din hârtie sau alte materiale).

Istoricii au asociat ziua păcălelilor şi cu festivaluri din Antichitate, precum ”Hilaria”, celebrat în Roma, la sfârşitul lunii martie, în timpul căruia participanţii se deghizau şi purtau tot felul de costume pline de fantezie. Există şi câteva speculaţii potrivit cărora Ziua păcălelilor ar fi fost asociată cu echinocţiul de primăvară (sau vernal) sau cu prima zi de primăvară din emisfera nordică, când mama-natură îi păcăleşte pe oameni cu o vreme înşelătoare. 

Tradiţia glumelor de 1 aprilie s-a răspândit şi în alte ţări şi regiuni ale lumii. În Marea Britanie, a ajuns în secolul al XVIII-lea şi se numeşte ”April’s fool day”.

În Scoţia, a devenit un eveniment întins pe durata a două zile, ce începe cu ”hunting the gowk” (”vânătoare de cuci”), când păcăliţii sunt trimişi să facă diverse comisioane aberante (”gowk” fiind un sinonim pentru ”cuc”, un simbol pentru nebunie). A doua zi, celebrată pe 2 aprilie, se numeşte ”Taillie Day” (”Ziua cozii”) şi constă în glume ce vizează spatele unor persoane – lipirea pe hainele lor a unor cozi false sau a unor afişe pe este scris textul ”Loveşte-mă”. 

În Mexic, singura farsă acceptabilă de 1 aprilie vizează ”subtilizarea” unui bun material al unui prieten. ”Victima” primeşte în schimb bomboane şi un bilet prin care este înştiinţat că a fost păcălit. 

Există şi o versiune indiană a Zilei păcălelilor – ea are loc însă pe 31 martie şi se numeşte ”Sărbătoarea Huli”. 

În timpurile moderne, oamenii au devenit tot mai inventivi şi au creat, de 1 aprilie, farse tot mai elaborate. Ziare, posturi de radio şi de televiziune şi numeroase site-uri participă la tradiţia de 1 aprilie, publicând tot felul de ştiri false, care au înşelat de multe ori vigilenţa publicului.

În 1957, BBC a anunţat că fermierii elveţieni au obţinut o recoltă record de spaghete şi a prezentat fotografii cu diverse persoane care ”culegeau” tăiţei din copaci. Mulţi spectatori au fost păcăliţi de acea ştire. 

În 1985, revista Sports Illustrated i-a înşelat pe mulţi dintre cititorii săi cu un articol despre un presupus jucător de baseball, Sidd Finch, care putea să arunce mingea cu o viteză de 270 de kilometri pe oră. 

În 1996, Taco Bell, un lanţ de restaurante de tip fast-food, a anunţat că a cumpărat Liberty Bell din Philadelphia (un clopot celebru, considerat un simbol al independenţei Statelor Unite, n.r.) şi că intenţionează să îi schimbe denumirea în ”Taco Liberty Bell”. 

În 1999, postul de radio BBC 4 şi-a informat ascultătorii că imnul naţional britanic, ”God save the Queen”, va fi înlocuit în viitorul apropiat cu un cântec european, în limba germană. Scandalizaţi, mii de ascultători au telefonat imediat la postul britanic pentru a depune plângere faţă de această iniţiativă.

În 2000, cotidianul sportiv portughez ”A bola” a publicat un articol potrivit căruia UEFA a decis să retragă Portugaliei dreptul de a organiza Euro 2004. Articolul a provocat o veritabilă traumă în rândul cititorilor ziarului.

În 2002, site-ul canadian Bourque Newswatch a anunţat demisia ministrului de Finanţe, Paul Martin. Ştirea, preluată de un buletin financiar britanic, The Gartman Letter, a provocat o scădere cu 32 de cenţi a valorii dolarului canadian.

viewscnt


loading...